Comentariu: Putin, Orban şi "realpolitik"

Nu cu mult timp în urmă, şeful executivului maghiar, Viktor Orban, era oaia neagră printre premierii din Uniunea Europeană. Pentru că nu aveau încotro, liderii europeni l-au invitat la reuniunile UE, însă, a nivel bilateral, mai nimeni nu voia să-l primească. În general, abordarea faţă de Orban a fost un melanj de critică exprimată cu jumătate de gură, ignorare şi acţiuni de pedepsire a încălcării statului de drept în Ungaria. Astfel, europenii au sperat să-l poată ţine în frâu.

Un alt proscris a fost inclusiv preşedintele rus, Vladimir Putin, exclus din foruri în cadrul cărora s-au luat decizii importante şi de la întâlniri cu participare internaţională, şi descris ca fiind un despot aflat în fruntea unei puteri regionale.

Situaţia s-a schimbat radical. Nu că Putin și Orban ar fi devenit, subit, membri respectaţi și apreciaţi ai comunității internaționale. Dar, în contextul anexării Crimeei și războiului din estul Ucrainei, pe fondul crizei refugiaților și, mai ales, după un 2016 dezastruos, în care au avut loc referendumul privind ieşirea Marii Britanii din UE și alegerea lui Trump ca președinte al SUA, rolul celor doi demnitari a căpătat importanţă, atât în UE, cât şi la nivel internaţional. Unul negativ, dar totuși semnificativ. Ei sunt, în grade diferite, cauzatori de neliniște și chiar incendiatori, pe care însă nimeni nu îi mai poate ignora - precum Trump și Erdogan, purtători de cuvânt ai actualei cotituri anti-democratice şi autoritare în Europa și în lume.

Or, tocmai demonstrarea acestui lucru a fost intenţia reuniunii de ieri, între Putin și Orban, la Budapesta. A fost a patra întâlnire dintre cei doi de la începutul anului 2014 și a treia de la anexarea Crimeei, respectiv începerea războiului în estul Ucrainei, provocat şi întreţinut de Rusia. În plan secund, s-au discutat detalii despre o serie de proiecte economice comune, aflate în curs de negociere de ani de zile. În acest scop, Putin n-ar fi trebui să vină musai la Budapesta. Însă aceste proiecte, inclusiv extinderea centralei nucleare maghiare din Paks, au reprezentat fundalul potrivit pentru lansarea unor amenințări voalate și declaraţii belicoase. Orban a fost în măsură să demonstreze că se bucură de sprijinul celor mai puternici oameni din lume, iar Putin că are potențialul de a diviza Uniunea Europeană şi comunitatea internaţională.

Afirmaţia cea mai memorabilă a întâlnirii a fost făcută de premierul Ungariei. În partea de vest a continentului european, a spus premierul ungar, a luat naştere un puternic sentiment anti-rusesc, iar politica anti-rusească a devenit o modă.

O declarație cu adevărat remarcabilă. La urma urmei, în primele două decenii ale carierei sale politice, Orban a fost unul dintre cei mai drastici critici ai totalitarismului sovietic și ai acţiunilor anti-democratice din Rusia post-sovietică. Mai mult decât atât, când a vorbit despre Uniunea Sovietică și Rusia, a făcut-o, deseori, pe un ton deosebit de condescendent, care păreau să scoată la suprafaţă resentimente anti-rusești şi anti-slave, care au fost şi parţial încă mai sunt răspândite în Germania și Europa Centrală.

Putin, care a sosit la Budapesta cu un alai uriaș, a lăudat Ungaria pe care a catalagat-o drept un partener extrem de loial. Liderul de la Kremlin a primit cu vădită bucurie ostentativele gesturi rusofile ale premierului maghiar. Cu câteva zile înainte de vizita lui Putin, în nordul ţării, la Esztergom a fost dezvelit un impunător monument dedicat soldaților ruşi şi sovietici. Preşedintele rus a învinovăţit încă o dată Ucraina pentru reinflamarea conflictului din estul Ucrainei, iar Orban a avut o remarcă aproape maliţioasă: Ucraina nu respectă acordul de la Minsk, iar drepturile minorităților, inclusiv cele ale maghiarilor din vestul Ucrainei, nu respectate aşa cum s-ar cuveni.

Întâlnirea n-a fost una de referință și, în consecință, nu a beneficiat nici pe departe de aceeaşi atenţie din partea presei, precum vizita lui Putin la Budapesta de acum aproape doi ani. Însă particularitatea întâlnirii Putin-Orban este tocmai relaxarea afişată de cei doi lideri, care au demonstrat adevărul noului motto al politicii internaționale: Politica pe bază de valori este expirată. Realpolitik se întoarce.

Autor: Keno Verseck / vd