1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Comentariu: "Pumnul", "palma" şi fabrica de împachetat fum

Ca gândul de iute goneşte minciuna. Mai nou agenda electorală s-a văzut marcată de o brutală şi repetată tentativă de incriminare a preşedintelui Băsescu pentru o prezumtivă lovitură aplicată unui copil.

default

Traian Băsescu, acuzat pentru un presupus incident din 2004

Prezentate cu 6 zile înaintea scrutinului de balotaj de postul de televiziune al unuia din principalii adversari din lumea de afaceri ai lui Traian Băsescu, în cursul unui interviu cu şeful statului român, imaginile de la un miting electoral din 2004 ridică o sumedenie de întrebări şi impun o serie de concluzii.

E vorba de întrebări de ordin tehnic, moral, politic şi penal. Pentru experţi, secvenţa înfăţişată iniţial de site-ul unei obscurei fiţuici, este, în mod clar, manipulată. Înregistrarea cu pricina încearcă să acrediteze ideea că Băsescu, enervat de o scandare pro-iliescistă ar fi lovit un copil cu pumnul (sau cu palma).

În reacţie însă, băiatul chipurile lovit, departe de a cădea pe spate, se retrage câţiva paşi. Concomitent, stupoare: copilul râde cu gura până la urechi. Atât opinia specialiştilor neutri, cât şi mărturia cameramanului care filma respectiva întâlnire electorală, precum şi, mai cu seamă, declaraţia femeii vorbind cu Traian Băsescu în momentul aplicării imaginarei lovituri confirmă verdictul privind trucarea imaginilor difuzate: mâna preşedintelui ar fi trebuit să fie mult mai lungă decât este ca să-l poată pocni pe băieţelul obraznic, care ar fi jignit-o pe femeia de alături.

Or, aceste cadre fuseseră reluate la o oră de maximă audienţă de televiziunea magnatului Sorin Ovidiu Vântu, şi prezentate ex-abrupto, fără vreo investigaţie şi expertiză prealabilă, persoanei incriminate de imaginile fabricate. Ca orice om normal, confruntat cu acuze şi probe pe cât de grave, pe atât de greu de demontat, Băsescu s-a lăsat covârşit de forţa imaginilor şi a reacţionat confuz.

Politic, ar fi fost net mai oportun pentru el să declare răspicat, din capul locului, ceea ce avea să spună ulterior, şi-anume că n-a lovit în viaţa lui nici pe copiii săi nici pe ai altora şi că iubeşte copiii. Poate că Băsescu ar fi trebuit să ştie cât de uşor se fabrică asemenea falsuri.

Perplexitatea şi reacţia lui sunt însă explicabile. Ca orice om politic aflat într-un moment electoral cheie, preşedintele, care tocmai se angajase să nu-şi mintă niciodată electoratul n-ar fi vrut să pară că refuză „evidenţa”. Aşa că a căutat explicaţii inutile pentru ceea ce, în tensiunea clipei, ar fi putut să i se pară o orbire de moment, refulată în subconştient.

Dar net mai primejdioase decât descumpănirea evidentă a preşedintelui sunt implicaţiile penale, morale şi politice ale acestei foarte probabile tentative ordinare de manipulare.

Penale, fiindcă falsificarea de probe şi utilizarea lor în vederea calomnierii unei persoane constituie, în orice ţară civilizată, un delict penal. Gravitatea unei asemenea fapte creşte exponenţial când persoana denigrată este preşedintele unei ţări şi difuzarea în mass-media a probelor false care-l denigrează are menirea de a schimba rezultatul unui proces electoral. 

În plus, Dinu Patriciu, unul din pivoţii financiari şi politici ai taberei anti-băsesciene, nu s-a dat înlături să susţină prin mărturie proprie ceea ce s-a prezentat românilor din faţa micilor ecrane drept o casetă autentică. În cazul în care se va demonstra incontestabil trucarea ei, magnatul PNL-ist ar trebui nu doar să răspundă la întrebarea legitimă privind tăcerea sa timp de 5 ani. Ci şi să fie primul care să se confrunte cu rigorile legii.

În mod vădit însă, inginerii uzinei de dezinformare a taberei antiprezidenţiale mizează pe ceea ce a marcat ultimii 20 de ani. Şi-anume, pe prelungirea impunităţii judiciare a răufăcătorilor cu bani şi influenţă din România, după ce efectul calomniei ar determina înfrângerea lui Băsescu în alegeri.

În fine, chestiunea are şi importante implicaţii morale. Pentru că televiziunile şi ziarele care au colaborat la producţia fabricii de împachetat fum (titlul primului film ecologic românesc, din anii 60 ai veacului trecut) şi-au încălcat atât de manifest deontologia, încât s-au descalificat complet. A difuza fără verificare imagini incendiare în loc să abordezi grijile reale ale electoratului ţine, în cel mai bun caz, de "jurnalism" de pistolari.

Definitiv s-au compromis, oricum, şi politicienii care, precum Victor Ponta şi Crin Antonescu s-au repezit la unison să comenteze inchizitorial reacţia victimei unei posibile diversiuni mediatice de anvergură, fără să verifice în prealabil autenticitatea învinuirilor.

Murdara afacere ilustrează cât de justificată este ofensiva lui Băsescu împotriva unei prese şi clase politice delicat descrise drept "ticăloşite".

Autor: Petre Iancu
Redactor: Vlad Drăghicescu