1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Primăvara din Zimbabwe

20 noiembrie 2017

Chiar dacă Mugabe nu acceptă încă să demisioneze, era lui se termină. Succesorul său Mnangagwa trebuie acum să treacă peste clivajele politice, scrie Claus Stäcker.

https://p.dw.com/p/2nvAe
Bucurie la Harare
Imagine: picture-alliance/AP Photo/B. Curtis

Capitala Harare strălucește în soare, arborii de jacaranda au înflorit în roz, oamenii dansează și fac grătare în parcuri. În fața mașinilor militare, soldații invită cupluri zâmbitoare să se fotografieze cu ei. Pe străzi, se îmbrățișează oameni de toate culorile, din generații și tabere politice diferite. Zimbabwe se bucură de o primăvară africană ieșită din comun.    

"Dragă lume", scrie publicistul și antreprenorul media Trevor Ncube din Zimbabwe, "suntem conștienți de posibilele riscuri și capcane după acest moment istoric. Dar suntem optimiști că vom face față. Da, ne amintim și de Egipt. Dar vă rugăm să ne permiteți să ne bucurăm de acest moment, după 37 de ani de asuprire."

Momentul istoric din Zimbabwe îmi aduce aminte de 9 octombrie 1989, când eram la Leipzig, în fosta RDG: poporul s-a eliberat de frica de cei de la putere și a deschis drumul pentru schimbarea politică.

Schimbarea a început în statul african Zimbabwe după era lui Robert Mugabe, care a durat 37 de ani. S-a încheiat o perioadă sumbră care părea să nu se mai termine niciodată, mai ales după primele alegeri falsificate din 2002.  

Astăzi, țara trăiește momente de ușurare și bucurie, dincolo de orice divergențe politice. Acum începe munca adevărată. După euforie, ar putea urma o atmosferă de mahmureală. Emmerson Mnangagwa, un fost luptător de gherilă, om de încredere și, odinioară, coleg de celulă al lui Mugabe, a înțeles și a folosit actuala atmosferă din Zimbabwe, dând dovadă de un instinct politic remarcabil. 

Claus Stäcker conduce departamentul DW pentru Africa
Claus Stäcker conduce departamentul DW pentru Africa

Cu o energie frenetică, Mnangagwa poartă negocieri cu foarte mulți dușmani ai lui Mugabe, cu cei dezamăgiți, înlăturați de la putere și umiliți. Totul trebuie să dea impresia de armonie, de respect pentru constituție, de serviciu adus cetățenilor. Mnangagwa trebuie să reușească să transmită mesaje conciliatorii. Se spune că ar fi vorbit deja și cu fermierii albi care au fost expropriați.

El urmărește probabil să ducă partidul de guvernământ ZANU-PF spre un succes electoral la alegerile din 2018,  dintr-o poziție puternică, având în spate armata. Șansele sunt bune, din moment ce opoziția e fragmentată. Din cauza egoismelor și a incapacității de a cădea de acord, mai multe partide s-au rupt din "Mișcarea pentru Schimbare Democratică" (MDC), care a câștigat chiar alegerile din 2008.

Cu un deceniu mai târziu, puciului ciudat din Zimbabwe ar putea să-i urmeze o victorie electorală regulamentară a partidului ZANU-PF. Mnangagwa cel liniștit, care poartă porecla "crocodilul", e un politician al trecutului, un marxist, fost luptător de gherilă și om al serviciilor secrete. El conduce un cerc militar care seamănă cu o juntă, care l-a împins pe Mugabe încă după înfrângerea sa în alegerile din 2008 să rămână în funcție cu orice preț. Această clică a organizat la începutul anilor 80 uciderea a 20.000 de membri ai minorității Ndebele, alături de soldați de elită din Coreea de Nord. Nu s-a făcut dreptate nici până astăzi.

Mnangagwa e cel mult politicianul momentului, dar nu și cel de mâine. E cu atât mai important că sutele de mii de cetățeni din Zimbabwe, care au ieșit în stradă în weekend, nu s-au lăsat folosiți pentru marșul partidului ZANU-PF. În schimb, au arătat câtă diversitate de opinii există în țara africană, cât de mare e potențialul acestor cetățeni. Următoarele alegeri trebuie să reflecte această diversitate și să fie libere, corecte și democratice. 

Oamenii din Zimbabwe s-au eliberat de frică. Politicianul zilei, Emmerson Mnangagwa, are motive să se teamă de acest moment revoluționar care s-ar putea întoarce în curând împotriva lui.   

Autor: Claus Stäcker (das)