Primire triumfală pentru micul "om rachetă"

Kim Jong Un poate considera vizita sa fulger întreprinsă în China drept un mare succes. El a fost primit surprinzător cu mari onoruri la gară. Kim a avut astfel ocazia de a-l câștiga de partea sa pe fratele mai mare China încă înainte de a începe tratativele directe cu Coreea de Sud iar mai apoi, dacă lucrurile evoluează pe măsura așteptărilor, cu SUA. Lidertul de la Phenian se va duce cu spatele întărit la negcieri. În contextul amenințărilor sale nucleare și a alianței demonstrative cu China, Kim se poate așeza cu mai multă siguranță de sine la masa negocierilor. El va purta tratativele de la egal la egal și nu ca un cerșetor pe care l-au îngenunchiat sancțiunile. Kim așteaptă în schimbul denuclearizării regiunii "un climat de stabilitate și pace" din partea SUA și a Coreei de Sud. Concret aceasta ar însemna că el și aparatul său de putere vor primi garanții de securitate iar sudul Pensinsulei Coreene se va dezarma. 

Vizita liderului nord-coreean la cel mai puternic bărbat al Chinei se impunea de mult, fiindcă prin testele și ambițiile sale nucleare, Kim a subminat autoritatea Chinei protectoare. Multă vreme Beijingul s-a implicat în favoarea soluționării conflictului pe calea dialogului în cadrul așa-numitelor negocieri în șase, dar fără succes. Că Phenianul a întrecut măsura, împovărând relațiile prin tradiție strânse cu Beijingul, a devenit limpede cel târziu atunci când China a susținut sancțiunile ONU la adresa statului izolat internațional. 

Fără China nu există rezolvare

Faptul că oaspetele nord-coreean solicită înaintea oricărei negocieri sprijinul Chinei, poate fi interpretat pe drept cuvânt de Beijing ca un mare succes propriu. Căci fără China nu poate fi soluționat conflictul coreean. Modul în care Beijingul a orchestrat acoperirea mediatică a misterioasei vizite cu trenul efectuate de liderul de la Phenian, arată importanța pe care China o alocă propriului rol. Xi Jinping se poate considera pe drept cuvânt învingător, deoarece, pentru moment, autoritatea puterii protectoare este reconfirmată. Indiferent de conținutul discuțiilor pe care Kim le va purta cu președinții Coreei de Sud și SUA, un lucru este cert: fără Xi Jinping nimic nu e posibil. 

Învingător se consideră, însă, și președintele SUA, Donald Trump, fiindcă prin politica sa dură a sporit într-atât presiunea asupra Phenianului, încât acesta a trebuit să acționeze. Contestatul Donald Trump va reclama fără îndoială ca pe un succes propriu faptul că a survenit mișcare în conflictul înghețat din Coreea.  

În cazul în care va negocia o înțelegere acceptabilă și pentru SUA iar Peninsula Coreeană va deveni o zonă denuclearizată și se va renunța la teste de rachetă în direcția SUA, atunci acesta ar fi cu adevărat meritul său. Rămâne de văzut ce concesii va face Trump în acest scop. El ar putea probabil renunța la manevre militare comune cu Coreea de Sud și la staționarea scutului antiaerian THAAD, dar e improbabil să accepte retragerea trupelor americane din Coreea de Sud. În plus, Kim înțelege prin "denuclearizarea Peninsulei Coreene" și retragerea armamentului tactic atomic, aflat de exemplu la bordul submarinelor din zonă. 

Tot în galeria învingătorilor se poate prezenta și președintele sud-coreean, Moon Jae-in, chiar dacă ceilalți îl eclipsează. Politica sa axată pe dialog a stabilit la momentul oportun un climat al încrederii, de care, din fericire, liderul nord-coreean a știut să se folosească.  

Șanse sporite de succes

Succesul e adesea revendicat de toți cei implicați. Fapt dovedit și acum. Și dacă mulți se consideră învingători, cresc și șansele de succes. Totuși, acești învingători ar trebui să fie conștienți că încă nu s-a realizat nimic. Fiindcă negocierile propriu-zise încă nu au început. Diferențele și neîncrederea reciprocă sunt în continuare o realitate. Dar măcar s-a ivit perspectiva realistă de rezolvare a conflictului pe calea tratativerlor. În comparație cu retorica belicoasă a ultimelor luni, ceea ce se întâmplă acum reprezintă un real succes. 

Alexander Freund/maw