1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: Preţul acordului cu Turcia

UE a încheiat un acord cu Turcia pentru a-i ţine la distanţă pe imigranţi. Dar concesiile făcute guvernului de la Ankara au preţul lor iar acesta nu este tocmai mic, după cum crede Barbara Wesel.

default

Angela Merkel şi Reccep Tayyip Erdogan

Şantajul este evident: fără nici un fel de ocolişuri, guvernul de la Ankara a anunţat că nu va prelua nici un imigrant din Grecia, dacă Uniunea Europeană nu elimină obligativitatea vizelor pentru cetăţenii turci. Ca în orice şantaj, şi aici există două părţi: şantajistul şi şantajatul. Guvernul Erdogan a primit destul pentru concesiile făcute Europei - chiar dacă pentru mulţi europeni preţul este unul mult prea mare.

De abia acum se descoperă că politica lui Erdogan este antidemocrată?

Europenii nu ar trebui să pretindă că de abia acum, când ar urma să fie liberalizat regimul acordării vizelor pentru cetăţenii turci, au descoperit că Erdogan se abate tot mai mult de pe drumul democraţiei. Dar autocratul de pe malurile Bosforului a fost curtat până la semnarea acordului. Atât de mare devenise presiunea politică în unele state europene - inclusiv în Germania - încât guverenele au acceptat uşor să şteargă petele de pe vesta democraţiei îmbrăcată de Erdogan.

Barbara Wesel

Barbara Wesel

Să privim situaţia şi din cealaltă perspectivă: în Turcia de află deja aproape două milioane de refugiaţi sirieni, chiar dacă condiţiile în care trăiesc aceştia sunt absolut deplorabile. De ce să accepte atunci să găzduiască şi mai mulţi refugiaţi, fără să primească nimic în schimb? Cele trei miliarde de euro promise de europeni nu intră în bugetul public, ci vor susţine proiecte prin care să se îmbunătăţească situaţia refugiaţilor. Care să fie atunci stimulentul pentru guvernul turc, dacă nu un triumf politic în demult dorita liberalizare a regimului vizelor pentru cetăţenii turci care doresc să viziteze Uniunea Europeană?

Turcia nu a pus pistolul la tâmpla europenilor când s-a semnat acordul. Din contră: a fost o încercarea disperată a cancelarei Angela Merkel de a împiedica implozia Europei sub povara refugiaţilor. A trecut cu bine peste întâlniri penibile cu preşedintele Erdogan, s-a lăsat criticată ştiind foarte bine că va plăti un preţ pentru înţelegerea parafată cu Ankara. Acum, colegii ei ar face bine să nu pretindă că nu au ştiut nimic, refuzând "rabatul pentru refugiaţi" acordat Turciei. Evident că el există. Cum altfel?

Acordul cu Turcia a fost o greşeală

La Bruxelles, tot mai multe voci speră că o confruntare directă cu Turcia ar putea influenţa pozitiv politica guvernului de la Ankara. Este bine să nu ucizi speranţa. Dar la fel de binevenit ar fi şi realismul, ca şi acceptarea situaţiei de fapt din Turcia, care, după ce a fost ani buni ignorată de UE, se adânceşte tot mai mult în hăul antidemocraţiei. Europenilor nu le rămâne decât să privească neputincioşi de pe margine.

Să spunem lucrurilor pe nume: Europa trebuie să critice neîncetat încălcarea drepturilor omului, prigonirea kurzilor şi procesele intentate jurnaliştilor. Şi ar trebui să sporească presiunile economice şi politice asupra guvernului, pentru a estompa tendinţele dictatoriale ale lui Erdogan. Este o afacere murdară. Şi o dovadă tristă a incapacităţii Europei de a primi cel puţin acelaşi număr de refugiaţi precum Turcia.

Să pretinzi acum însă că de abia acum, în mod suprinzător, afli cât de puţin democrat este guvernul de la Ankara, este pură ipocrizie. Cine comandă, plăteşte - un principiu valabil şi în politică.