Polonia împotriva restului Europei

A fost un caz clasic de amoc politic. Încă de la începutul summitului UE, șefa de guvern a Poloniei a anunțat că "va face totul" pentru a preveni realegerea lui Donald Tusk în funcția de președinte al Consiliului European. "Totul"? Să alerge prin sală, țipând? Să cânte toată seara imnul național al Poloniei? Ca o marionetă obedientă, ascultă de ordinele cele mai lipsite de sens ale șefului ei de partid, Jaroslaw Kaczynski.

Iar liderul partidului național-conservator PiS din Polonia îl urăște pe Donald Tusk, învinovățindu-l pentru eșecul electoral din 2007 - dar și, într-un fel, pentru moartea fratelui său geamăn. E clar că încercarea absurdă de a le dăuna celorlalte 27 de state membre ale UE din acest motiv nu putea decât să dea greș.

Ce rost are? 

Ce vrea oare să obțină acest politician care propagă teorii conspiraționiste și trage sforile pe scena politică poloneză? Încă pe vremea când era premierul Poloniei, Kaczynski chinuia Uniunea Europeană cu pretenții maxime și amenințări. Caracteristicile sale: încăpățânarea exagerată și naționalismul.

Cu vârsta, liderul partidului PiS nu a deveni mai înțelept și înțelegător, ci dimpotrivă: Din nou încearcă să oblige UE să procedeze cum vrea el. Kaczynski se supraestimează și încearcă să obțină acest lucru prin șantaj. În cazul realegerii lui Tusk, planul a eșuat din plin: votul s-a terminat cu rezultatul 27 la 1. Chiar și prietenii lui Kaczynski din cadrul Statelor Vișegrad sau șefa de guvern a Marii Britanii l-au lăsat singur.

Nu-i clar la ce se aștepta Kaczynski de fapt. Nu a fost vorba de mai mulți bani sau de drepturile Poloniei în UE, ca înainte, ci doar de autoafirmarea unei persoane. Un aspect important a fost poate și politica internă poloneză - declarațiile stridente despre "dictatul de la Berlin" după realegerea lui Tusk ar fi un indiciu în acest sens. Guvernul polonez știe, între timp, cum funcționează așa-zisele "alternative facts" - și se așteaptă ca propriul electorat să înghită, mulțumit, teatrul politic. În plus, rolul eroic al victimei e mereu convingător pentru o parte o publicului. 

Izolarea Poloniei 

Unde mai e locul Poloniei în Europa? Kaczynski își izolează țara tot mai mult. "Aveți grijă ce poduri ardeți în urma voastră", și-a avertizat Donald Tusk compatrioții. Dar guvernanții de la Varșovia se poartă ca niște adolescenți nebunatici și trântesc toate ușile pe care pun mâna.

Această atitudine e puerilă, imatură și oarecum ridicolă. Nici măcar în istoria bogată în ciudățenii a Uniunii Europene nu s-a mai prea văzut așa ceva: ca o țară să nu semneze concluziile unui summit al UE din încăpățânare și supărare că nu a putut să-și impună voința.

Polonia ar putea ajunge la periferie

Europa trece prin vremuri grele, iar răbdarea celor care dau dovadă de maturitate în UE are limite. Se aud deja primele voci care propun să i se taie fondurile Varșoviei. An de an, Polonia primește fonduri europene în valoare de 11 miliarde de euro - cea mai ridicată sumă din UE. În doi ani se va negocia următorul buget, iar după ieșirea britanicilor din UE vor fi mai puțini bani de împărțit. Dacă Polonia continuă pe acest drum, nu va mai avea prieteni în UE care să o sprijine când se împart banii - nu va mai putea conta nici pe Germania.

Atacurile verbale permanente de la Varșovia dăunează grav relațiilor germano-poloneze. Dacă Polonia periclitează unitatea UE pentru că e în toane rele, țara se va regăsi într-o Europă a celor două viteze undeva la periferie, foarte departe.  

Autoare: Barbara Wesel