1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: Polonia cea enigmatică

Până în 2004, fostul bloc estic a dorit neapărat intrarea în UE. Polonia a crescut şi a înflorit. Este acum prea curajoasă? Ce vor de fapt polonezii? Şi ce urmăreşte guvernul de la Varşovia?, se întreabă Bernd Riegert.

Semnalele politice de la Bruxelles indică o furtună la orizont: Comisia Europeană şi Polonia adoptă poziţii ireconciliabile în chestiunea reformei justiţiei. UE ameninţă cu arma cea mai grea din dotare, a cărei folosire ar putea duce inclusiv la excluderea din acest club al bunăstării. Un exit polonez, un "Pexit" împotriva voinţei Varşoviei?

Guvernul polonez a reacţionat cu maximă indignare, aşa cum se aşteaptă mai nou lumea de la liderul partidului de guvernământ naţional-conservator Jaroslaw Kaczynski. Varşovia acuză Bruxellesul de şantaj. O nouă criză politică, una de care Uniunea oricum nu are nevoie, având în vedere că are deja destule pe cap.

Comisia Europeană vrea să arate că îşi onorează sarcina de paznic al respectării statului de drept în comunitate. Guvernul polonez, care se bucură încă de sprijinul majorităţii polonezilor, în ciuda protestelor din prezent din ţară, vrea să dea la rândul său dovadă că rămâne pe poziţii. Un naţionalist nu acceptă să primească lecţii şi ordine de la Bruxelles.

Vrea UE încă o criză?

Nu este încă clar dacă ţările membre ale UE au forţa politică de a se lupta acum şi cu guvernanţii de la Varşovia care nu pot să sufere Bruxellesul, pe fondul problemelor cu ţara candidată Turcia şi cu doritoarea de Brexit, Marea Britanie.

Corespondentul DW la Bruxelles, Bernd Riegert

Corespondentul DW la Bruxelles, Bernd Riegert

Dacă se va ajunge la aplicarea pedepsei prevăzute de Articolul 7 al Tratatului de la Lisabona, se va vedea rapid cât de izolată este Polonia în interiorul UE. Varşovia este încă susţinută de aliatul ungar Viktor Orbán, dar această alianţă va rezista doar până când se va pune problema banilor. Dacă ţările care finanţează net bugetul comunitar îşi vor pune în practică ameninţarea şi vor folosi reducerea fondurilor europene pentru a readuce pe calea dorită state net beneficiare ca Polonia şi Ungaria, atunci solidaritatea dintre naţionaliştii europeni va începe să se fisureze.

Întrebarea la care nimeni nu a răspuns cu adevărat la Bruxelles este următoarea: de ce face Polonia aceste valuri, ce vor de fapt polonezii de la UE? Că partidul PiS, ironic numit "Dreptate şi Justiţie", vrea de fapt să anuleze dreptatea şi justiţia în Polonia, nu crede doar Comisia Europeană. Experţii în drept european şi constituţional recunoscuţi internaţional ai Comisiei de la Veneţia au conchis că statul de drept este în prezent în pericol în Polonia. Chiar Varşovia a solicitat expertiza Comisiei, dar rezultatul acesteia nu a fost pe placul guvernanţilor polonezi, care s-au decis să ignore recomandările. Deci s-a dovedit fără urmă de îndoială că guvernul polonez nu are dreptate pe acest subiect. De ce atunci această luptă cu Comisia şi cu răii de la Bruxelles?

Merge şi fără Polonia - la nevoie

Să fie vorba aici de un complex de inferioritate al unor politicieni polonezi? Este Kaczynski atât de prins în teoriile conspiraţiei şi atât de afectat încă de moartea fratelui său geamăn Lech, fostul preşedinte al Poloniei, la Smolensk? Să fie totul o încercare de mobilizare a electoratului naţionalist-conservator al ţării? Cum se face că un om care a ajutat la răsturnarea dictaturii comuniste urmăreşte acum obţinerea puterii maxime şi a supunerii celorlalţi? Avem de-a face cu un mini-Trump la Varşovia?

Dacă UE este atât de rea pe cât este descrisă de guvernul polonez, poate că Varşovia ar trebuie să ia în calcul o strategie de părăsire a Uniunii, un aşa-numit "Pexit". Premiera poloneză Beata Szydlo a vorbit în martie, la împlinirea a 60 de ani de UE, despre viitorul luminos al Europei. Nu a spus însă exact cum ar trebui atins acest viitor. Dacă va arăta ca direcţia în care se îndreaptă Polonia actuală, cu limitarea dmocraţiei, libertăţii şi separaţiei puterilor în stat, atunci zicem şi noi la unison cu Comisia Europeană: nu, mulţumim. Aşa nu.

Autor: Bernd Riegert/os