Politică clientelară, dar nu cu plecăciuni

Mai întâi vestea bună: în timpul acestei vizite s-au încheiat şi afaceri concrete între firme germane şi Iran. Aşa, de pildă, Siemens va livra piese pentru 50 de locomotive destinate societăţii iraniene de căi ferate. Alt mare concern german, Linde, a deschis luni la Teheran un nou birou. Gabriel nu a putut asista la eveniment, deoarece purta convorbiri cu unul din adjuncţii preşedintelui iranian, Hassan Rohani, apreciat drept politician pragmatic. Discuţiile s-au axat pe chestiuni de politică externă şi pe relaţiile dintre Berlin şi Teheran. Întrevederea cu adjunctul preşedintelui iranian a fost stabilită de conducerea de la Teheran în ultimul moment, după ce a contramandat convorbirea planificată cu preşedintele Parlamentului iranian, Ali Larijani. Să fi avut oare decizia vreo legătură cu declaraţiile recente ale fratelui celui din urmă, Sadegh Larijani, şeful justiţiei iraniene? Acesta a spus, referitor la vizita lui Gabriel în Iran: "Pe prietenul sioniştilor n-ar trebui de fapt să-l primim în ţară".

Detalii precise nu avem. Şi nu toţi liderii iranieni sunt la fel. Sigmar Gabriel intenţionează să-i sprijine pe liderii pragmatici, cum e președintele Hassan Rohani, cei care au făcut posibile înţelegerea în dosarul atomic iranian şi sfârşitul embargoului. Hassan Rohani ar vrea să fie reales anul viitor, iar conservatorii încearcă să-l împiedice să-şi atingă scopul. Vicecancelarul german se gândeşte că iranienii îşi vor da seama că anularea sancţiunilor e în beneficiul lor şi atunci Rohani va avea şansa de a-şi continua cursul politic. Şi tot cu Rohani în funcţie are şi economia germană mai multe şanse pe piaţa iraniană. Se pare că lui Gabriel îi place să facă politică externă, deghizată însă în politică economică.

Deci ceea ce-şi doreşte liderul SPD e să se clădească o relaţie de nădejde cu "reformatorii" de la Teheran. Când spunem "reformatori" trebuie să o face cu mare băgare de seamă căci, să nu uităm, că nici de când Rohani e la putere nu s-a ameliorat situaţia drepturilor omului în Iran. Ba chiar s-a agravat. Dar, ceea ce s-a schimbat, spune ministrul Gabriel, e că cel puţin acum se discută şi niciuna din părţi nu închide urechile la ce spune cealaltă. Chiar şi atunci când e vorba de teme extrem de sensibile, cum ar fi Israelul, Siria şi execuţiile. Şi despre cazuri concrete ale unor persoane ameninţate în Iran a vorbit Sigmar Gabriel, dar în spatele uşilor închise. Ceea ce în Germania nu e privit tocmai cu ochi buni de către mulţi. Mai ales atunci când, în acelaşi timp, ministrul atrage atenţia asupra şanselor pe care întreprinderile germane le au, dat fiind că Iranul vrea să investească o mie de miliarde de euro în infrastructură, în aparate de zbor, maşini, utilaje etc. Şi totuşi demersul e just.

Ecolul vizitei politicianului german la Teheran e considerabil, deoarece Germania se bucură de un bun renume în Iran. Mai multe ziare apărute miercuri au publicat pe prima pagină fotografia lui Sigmar Gabriel, iar la conferinţele sale de presă au luat parte mulţi jurnalişti iranieni. Vicecancelarul german a evitat să facă aceeaşi greşeală ca în primăvară, cu prilejul vizitei întreprinse în Egipt. Atunci îl calificase pe preşedintele Al-Sisi, impus de armată, drept "preşedinte impresionant". Prea multă diplomaţie în cuvintele lui Gabriel. Aşa ceva nu i s-a întâmplat însă şi Teheran, unde a promovat, ce-i drept, o politică clientelară, dar nu cu plecăciuni.

În schimb liderul social-democraţilor germani n-a pierdut ocazia să facă politică internă, pronunţându-se critic, în timpul zborului său spre Teheran, cu privire la Deutsche Bank şi criza de proporţii pe care aceasta o traversează: "Nu ştiu dacă să râd sau să devin furios, văzând că banca germană care a preluat modelul de lucru al speculanţilor se declară acum victima unor speculanţi", a spus Gabriel. În fond, nu doar în Iran se face campanie electorală, ci şi în Germania...

Autor: Jens Thurau/maw