Pentru el, schimbarea n-a fost salvatoare

Social-democraţii austrieci tocmai arată ce se poate alege dintr-un partid odinioară de mase. Este adevărat, din 2007 cancelarul Austriei provine din rândurile sale. În ultimele două legislaturi, titular a fost demisionarul Werner Faymann. La ultimele alegeri parlamentare, desfăşurate în 2013, formaţiunea laburistă SPÖ a întrunit mai puţin de 30 la sută din voturi. Împreună cu conservatorii din ÖVP, abia au reuşit să-şi încropească majoritatea necesară pentru a guverna.

Este a nu ştiu câta mare coaliţie. Alianţa "eternă" a partidelor mari, condusă ba de un cancelar social-democrat, ba de unul conservator, a marcat istoria postbelică a Austriei iar oamenii s-au săturat, evident, de această formulă. Peste tot în stat s-a cuibărit nepotismul şi corupţia. Ţarta stagnează iar posturile de conducere par că au devenit ereditare.

Dar adevăratul catalizator al marii schimbări din politica internă a Austriei a fost criza refugiaţilor. Şi nimic nu a ilustrat mai bine schimbarea decât rezultatul alegerilor prezidenţiale de la finele lunii aprilie. Nici candidatul laburist şi nici rivalul său conservator nu au reuşit să se califice pentru turul doi. Nici unul din ei nu a întrunit mai mult de 11 procente.

În schimb, marele câştigător al primului tur de scrutin a fost Norbert Hofer, candidatul formaţiunii de dreapta FPÖ. În turul de balotaj el se va confrunta cu candidatul ecologiştilor Alexander Van der Bellen. Hofer este considerat favorit clar pentru a accede în fruntea statului, într-o funcţie cu precădere de reprezentare. Şi în prognozele privind alegerile legislative, formaţiunea de dreapta FPÖ se clasează pe primul loc, la mare distanţă de conservatori şi social-democraţi. Iar marea temă a dreptei este imigraţia.

Merkel a profitat de pe urma lui Faymann

Aceasta deşi Werner Faymann a reacţionat mai radical ca orice alt şef de guvern european la anunţata schimbare de atitudine faţă de refugiaţi. Dacă în septembrie 2015 el se afla cot la cot cu şefa executivului german, Angela Merkel, care le ura bun venit refugiaţilor, spre finele anului s-a distanţat tot mai mult de omologul său german. Iar la începutul anului în curs, cancelarul austriac a operat o întoarcere de 180 de grade. A fixat o cotă maximă de refugiaţi pentru Austria şi a operat închiderea rutei balcanice împreună cu alte state ale UE. În sfârşit, la câteva zile de la triumful lui Hofer, guvernul Faymann a înăsprit sever legea azilului.

Dar toate acestea nu i-au folosit nici cancelarului nici formaţiunii sale. Nu te poţi schimba atât de radical în răstimp de doar câteva luni fără a-ţi pierde credibilitatea. În plus, numeroşi social-democraţi nu au fost de acord cu noua linie trasată de Faymann. Astfel, cancelarul s-a trezit atacat şi din dreapta şi din stânga până a rămas fără sprijin.

Rămâne până astăzi de neînţeles cum de nu au realizat în septembrie 2015 Faymann şi Merkel ce probleme va presupune imigraţia necontrolată. Dar, în timp ce Faymann s-a prăbuşit deşi a schimbat macazul, Merkel nu trebuie să-şi facă griji referitoare la poziţia pe care o ocupă. A fost mai pricepută decât colegul de la Viena. În public nu a renunţat la politica ei corectă din punct de vedere moral, dar a provocat tacit schimbarea.

Pentru austrieci situaţia este deosebit de amară. Merkel a criticat schimbarea decisă de Faymann dar a profitat de pe urma ei. Că s-a diminuat considerabil numărul imigranţilor care sosesc în Germania - aceasta Merkel i-o datorează şi fostului cancelar austriac.