1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Comentariu: Parțial pregătiți să ne apărăm

New York, Madrid, Londra, acum și Parisul: Germania a avut până acum noroc. În plină dezbatere privind criza refugiaților, tematica a devenit mai complexă decât "vom reuși sau nu?", crede Volker Wagener.

Oare câți fanatici ai Statului Islamic se află printre sutele de mii de refugiați care au ajuns în ultimele luni în Germania? Recunoașteți că și dvs v-ați gândit la asta în timp ce medicii și personalul sanitar din Paris încă se grăbeau să-i ajute pe cei răniți în atacurile teroriste. Se face acum legătura între criminalii islamiști din Paris și refugiații veniți în Germania, cei mai mulți dintre ei din Siria. Nu a fost găsit un pașaport sirian lângă unul din locurile atacate, aparținând unui refugiat înregistrat pe 3 octombrie în Grecia și apoi activ pe ruta balcanică? Ba cum să nu. Dar ar fi absurd să compari atât de simplist atacurile de la Paris cu valul de refugiați din Germania.

Refugiatul, terorist ascuns?

Totuși, atentatele au avut deja loc. Sub impresia băii de sânge din țara vecină, am uitat pentru câteva zile de problema refugiaților din Republica Federală. Cazarea azilanților, costurile - toate sunt mici probleme în comparație cu teroarea gândului că printre noi se află teroriști ascunși și foarte hotărâți să ne facă rău. Ziua de 13 noiembrie a pus paie pe focul politicii interne germane. Și toți întreabă din ce în ce mai tare dacă Angela Merkel trebuie să-și modifice în cele din urmă politica privind refugiații. Nu, nu trebuie! Cel puțin nu în partea ei de bază.

Volker Wagener

Volker Wagener

Pentru că cei aflați deja aici, cu drept de azil, nu mai pot fi trimiși înapoi. Dar dacă mai vin alții noi, nu înseamnă că aceștia trebuie să mai primească azil la noi. O consecință a atacurilor de la Paris trebuie să fie aplicarea repartizării refugiaților în statele membre ale UE, conform cotelor de primire convenite de acestea. Și mai trebuie reținut că refugiații din Siria, Irak și Afganistan sunt de asemenea victime ale terorii Statului Islamic, la fel ca victimele atentatelor de la Paris. Sigur că exisă riscul ca între refugiații veniți în Germania să se afle și jihadiști ascunși. Aceștia nu au nevoie însă să vină ca refugiați în Europa. Am văzut că pot apărea oriunde și oricând. 420 de astfel de persoane sunt sub urmărirea autorităților germane, în toată Europa numărul celor considerați periculoși se ridică la peste 3.500. Nu ne putem proteja perfect de acești fanatici.

Atenție la cei care se întorc acasă!

Cei mai periculoși sunt cei care revin acasă: tineri germani sau musulmani din Germania, care au petrecut timp cu militanți IS și care au fost pregătiți în comiterea de acte de război și terorism. Mulți dintre aceștia au fost retrimiși înapoi în Europa, cu misiunea să ucidă. Și în Germania sunt astfel de persoane. Aceștia trebuie identificați și anihilați. Inclusiv doar preventiv. Cine a participat în Siria sau Irak la acte criminale ale Statului Islamic împotriva kurzilor sau yesizilor se face deja pasibil de pedeapsă penală.

Poliția germană și-a sporit efectivele cu 3000 de noi posturi, serviciul de securitate externă cu 225 iar cel de securitate internă cu 250. Acestea sunt măsuri bune iar ele ar putea însemna limitarea libertății individuale. Dar acesta este prețul securității sporite. Avem nevoie de mai mulți, nu de mai puțini agenți secreți. Societatea liberală trebuie să se împace cu această situație.

Europa trebuie să se reinventeze

După atentatele de la Paris și în mijlocul unui aflux de refugiați de ordinul sutelor de mii, în majoritate musulmani, UE se află sub mare presiune: solidaritatea cu Franța este bună, dar ar fi naiv să aplicăm principiul cauză-efect în relația refugiați din Orientul Mijlociu vs. terorism IS. Europa se află în criză, naționaliștii sunt peste tot pe val. Statului Islamic îi convine situația. Oamenii care vin în Germania au scăpat de crimele IS iar asigurarea protecției acestora nu este doar o sarcină a Germaniei, ci a întregii Europe. Atât timp cât lumea din UE nu înțelege acest fapt, solidaritatea arătată Franței rămâne doar o serie de platitudini de ocazie.