Comantariu: Trump și consecințele pentru Berlin

Hillary Clinton se află în topul tuturor sondajelor, chiar și în statele în care bătălia încă nu a fost tranșată. Candidatul republican se pregătește încă de pe acum pentru un eventual eșec: vorbește despre o ”conspirație” a establishment-ului, atât a democraților cât și a republicanilor, a băncilor și a Hollywood-ului. Sigur că este o prostie. Dar cu toate acestea, o cred mulți fani ai lui Trump. Privesc Washington-ul cu lipsă de respect. Lipsă de respect, care pe viitor s-ar putea transforma în desconsiderare.

Lupta pentru Casa Albă în 2016 a lăsat haos în urmă – de asta putem fi siguri. Trump a adus limbajul de mahala la rang de normalitate. Pentru el, adversarii politici sunt dușmani. S-au dus vremurile în care candidații discutau divergent, dar se respectau în public. În urma lui Trump nu rămâne decât pământ pârjolit. Și asta nu din greșeală, ci dinadins.

O guvernare dificilă

Dacă Hillary Clinton ajunge la Casa Albă, o parte din populație nu va avea în continuare încredere în ea. Acest lucru o face vulnerabilă în calitate de șefă a executivului. Cum va reconcilia o societate scindată? Cum va trece peste blocada din Congres, ce fel de compromisuri va face în ceea ce privește deciziile politice? Toate acestea par dificile din perspectiva de acum.

Viitorul nu pare prea roz. Pentru a realiza politica externă și de securitate, președintele american are nevoie de sprijin acasă. În lipsa acestuia, îi trebuie parteneri puternici în străinătate. 

Până acum, Marea Britanie era prima opțiune în Europa. Dar în situația actuală, după Brexit și cu amenințarea Scoției de a părăsi Marea Britanie, Londra a pierdut greutate în politica externă. Același lucru este valabil și pentru Franța, a cărei economie este slabă de ani de zile. Eventuala președintă Clinton nu se poate baza prea mult pe populiștii din Europa centrală și de est, aceștia semănând prea mult cu Donald Trump.

O posibilă nouă axă Berlin-Washington

Nu mai rămâne așadar decât cancelara federală, Angela Merkel, cu care presa americană o compară mereu pe Hillary Clinton. Oricât de diferite ar fi cele două femei, au multe în comun: se impun într-o lume politică dominată de bărbați, sunt pragmatice, convinse de relațiile transatlantice, sunt harnice protestante, concentrate pe detalii. Știu că se pot baza una pe cealaltă. Merkel și Clinton se cunosc demult.

În 1989 și 1990, fostul președinte american, George Bush senior, i-a oferit lui Helmut Kohl în nenumărate rânduri parteneriatul în conducerea occidentului (”partners in leadership”). Fostul cancelar a refuzat această ofertă: nu a dorit să trezească neîncrederea vecinilor europeni. De atunci a trecut un sfert de secol. Germania nu se va mai putea sustrage pe termen lung de la responsabilitatea sa în ceea ce privește politica externă și de securitate – noua președintă Clinton își va îndrepta atenția sporită către Berlin.

Autor: Miodrag Soric / lp