Comentariu: Ochii care nu se văd se uită

Dintr-o dată imposibilul a devenit posibil. După ce preşedintele Francois Hollande anunţa, în urmă cu o lună, că vrea să desfiinţeze tabăra ilegală de refugiaţi de la Calais, administraţia franceză a găsit, brusc, aproximativ 7000 de locuri de cazare pentru locuitorii "junglei", pe tot teritoriul ţării. Ani la rând, Parisul a refuzat să se ocupe de aceşti oameni sosiţi pe coasta de nord a Franţei cu intenţia de a trece în Marea Britanie. "Nu avem locuri", a fost mereu răspunsul autorităţilor franceze.

Tabăra de la Calais - un semn al laşităţii politice

Aşa-numita "junglă" a fost consecinţa unei politici în domeniul migraţiei bazată pe ignorarea realităţii. Iar tabăra de la Calais arată eşecul guvernului francez care, din laşitate politică, a preferat să-şi decline răspunderea. Fiindcă situaţia se ştia de ani de zile, "jungla" de la marginea oraşului-port a apărut după închiderea altor tabere, iar oamenilor nu li s-au oferit alte posibilităţi de şedere.

Mahalaua refugiaţilor a fost o pată de ruşine. Vara mirosea insuportabil, iarna se afunda în noroi. Însă Londra şi Parisul s-au purtat ca şi cum n-ar avea nimic de-a face cu toate acestea. Britanicii şi-au mutat controalele de frontieră pe teritoriul francez. Prin urmare, Franţa trebuia să se ocupe de refugiaţi. De partea cealaltă, francezii erau de părere că problema ar fi a britanicilor, aşa că n-au făcut nimic. Debutul campaniei electorale a determinat conducerea de la Paris să ia atitudine, căci Frontul Naţional a folosit cu succes "jungla" pe post de muniţie contra guvernului. 

O ruşine pentru Europa

Marea Britanie s-a baricadat din timp, de la începutul crizei refugiaţilor. Londra a demonstrat solidaritate zero. Iar Franţa nu şi-a asumat o politică umană în domeniul migraţiei, aşa că s-a prefăcut că nu vede. Numai insistenţa presei a transformat "jungla" într-o penibilitate politică, ce nu a mai putut fi ignorată.

Din păcate, nu asistăm la o poveste cu final fericit. Migranţii vor fi distribuiţi pe tot teritoriul Franţei şi nu ştiu ce le rezervă viitorul. Nu li s-a explicat ce drepturi au, iar angajamentul umanitar lipseşte. Singura certitudine este promisiunea revenirii provinciei la linişte, pesemne preţ de câteva săptămâni. Întrucât, peste câteva luni, mulţi refugiaţi vor reveni pe coastă cu intenţia de a trece Canalul Mânecii. Alţii deja s-au ascuns prin împrejurimile oraşului Calais fiindcă n-au abandonat speranţa de a ajunge în Marea Britanie. În noile tabere improvizate viaţa acestor oameni va fi şi mai grea ca în "junglă".  

Caz rezolvat?

Guvernul Franţei va fi mulţumit că a evacuat tabăra şi a împrăştiat refugiaţii prin toată ţara. Însă problema "junglei" n-a fost rezolvată, ci doar redistribuită. Cu toate acestea, Parisul consideră că a găsit soluţia. Ochii care nu se văd se uită. Şi dacă presa încetează să mai relateze pe marginea dezastrului umanitar de la Calais, lumea va uita curând. O politică responsabilă şi preocupată de binele omului arată cu totul altfel. 

Autor: Barbara Wesel / CS