Comentariu: Obama nu fuge de probleme

Americanii îi iartă multe preşedintelui lor. Nu însă şi atunci când au impresia că SUA sunt slăbite - economic sau chiar politic. Aceasta nu corespunde imaginii pe care americanii o au despre ţara lor: o naţiune aleasă, o superputere. Americanii aşteaptă de la preşedintele lor ceea ce se numeşte "leadership", capacitatea de a conduce. Dacă un cetăţean american vrea să facă bine, n-are decât. Atunci poate să devină preot sau să se angajeze, de pildă, într-o asociaţie pentru separarea ecologică a deşeurilor. Dar în niciun caz n-are ce căuta la Casa Albă pentru a conduce destinele ţării şi, în parte, ale lumii.

Autoritate erodată

Politica promovată de Barack Obama face ca America să pară slabă. Retrage trupele din Irak, după care ţara se cufundă în haos. Le retrage pe cele din Afganistan, fără ca la Kabul să se fi instalat un guvern care să poată ţine piept presiunii talibane. Obama îi cere preşedintelui sirian Assad să demisioneze, dar acesta rămâne la putere. Iar acum se vorbeşte de eşuarea eforturilor de eliberare a jurnalistului american James Foley din mâinile jihadiştilor.

Toate acestea îi determină pe americani să creadă că la Casa Albă se află cineva care ori nu-şi cunoaşte meseria, ori are ghinion. Şi una şi alta sunt inacceptabile. Şi nu ajută nici faptul că Barack Obama se implică în apărarea drepturilor minorităţilor şi ale celor defavorizaţi - în propria ţară şi în lume. În final îşi pierde autoritatea. Iar aceasta are consecinţe globale.

Fără influenţă

Aşa, de pildă, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, ignoră apelul lansat de Obama de a nu-i mai sprijini pe rebelii din estul Ucrainei. O întreagă regiune e destabilizată. La fel, premierul israelian Benjamin Netanyahu, ignoră rugămintea preşedintelui american de a intra în dialog cu palestinienii. Procesul de pace din Orientul Mjlociu s-a împotmolit. Un alt exemplu: China, principalul creditor al SUA, îşi modernizează armata şi-şi extinde influenţa la nivel mondial, nu doar în spaţiul Asia-Pacific.

Lista statelor care nu se sinchisesc de ceea ce spune preşedintele american nu se încheie aici. Peste tot, acolo unde America se retrage lasă în urmă un vid de putere, de care încearcă să profite lideri islamişti sau autocraţi. Superputerea americană a intrat în retragere.

Curajul lui Obama

Dar, de dragul adevărului, trebuie spus şi că o schimbare politică la Washington era necesară. America ar fi altfel sortită să devină victima unei supraextinderi imperiale. Aşa cum s-a întâmplat cu multe imperii de-a lungul istoriei. Obama dă dovadă de curaj, nefugind din calea problemelor. Şi nu poate fi în interesul SUA, pe termen lung, să-şi întreţină impresionanta maşină de război, în timp ce întreaga infrastructură se prăbuşeşte din cauza lipsei de bani. La fel de puţin se justifică, din perspectivă americană, ca SUA să construiască spitale la Kabul, în timp ce milioane de cetăţeni americani nu-şi pot permite nici măcar o vizită la medic.

E foarte adevărat că, în sondaje, popularitatea preşedintelui e în scădere. Dar, oricum ar fi, Obama nu mai poate fi reales. El plăteşte preţul pentru greşelile comise de cei doi predecesori ai săi, care au transformat America într-un fel de poliţist global. E foarte posibil ca imaginea lui Obama să scadă în continuare, aşa cum s-a întâmplat odinioară cu preşedintele Jimmy Carter, care, la rându-i, a eşuat în încercarea de a elibera ostateci americani.

Dar lucrurile se pot şi schimba. Obama mai are doi ani de mandat. Germania ar face bine să sprijine tentativa sa de redirecţionare a politicii externe şi de apărare a SUA. Şi anume, în interes propriu.