1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: O mare provocare pentru Europa

Anul acesta vor sosi în Europa de patru ori mai mulţi refugiaţi şi solicitanţi de azil, comparativ cu 2014. Fenomenul are o amploare nemaiîntâlnită de la finele ultimei conflagraţii mondiale, subliniază Felix Steiner.

Găzduirea refugiaţilor ar trebui să fie ceva de la sine înţeles în Europa cu ale ei rădăcini creştine. Căci creştinii cred în Fiul lui Dumnezeu, care s-a putut salva prin fugă de un regent sângeros care voia să-L ucidă. Nu este deci întâmplător că administraţiile locale primesc ajutorul cel mai de nădejde din partea comunităţilor creştine în efortul de a le asigura nou-veniţilor cele necesare. Cu toate acestea, în general, Europa creştină are probleme mari cu refugiaţii. Şi asta nu numai de când au devenit cunoscute prognozele care anunţă o explozie a fenomenului.

Mai întâi, nu sunt refugiaţi toţi cei care sosesc în Europa

Termenul de refugiat este clar definit din perspectiva dreptului internaţional. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul dreptului fundamental al oricărui om de a solicita azil în Germania. Criteriul decisiv este însă persecuţia politică şi nu apartenenţa la un grup social sau etnic defavorizat. Nici dificultăţile economice nu sunt un criteriu. Sigur că toate motivele care-i determină pe oameni să ia calea Europei şi Germaniei sunt de luat în seamă, dar numai jumătate dintre cei sosiţi au dreptul la azil. Toţi aleg însă acest drum fiindcă nu au altă şansă.

În această situaţie, Germania poate fi comparată cu un medic care a sosit la locul unei catastrofe. Chiar dacă vrea să-i ajute pe toţi el nu are cum. De aceea, cei care sunt doar uşor răniţi sunt lăsaţi la o parte. Chiar dacă au şi ei dureri. Iar doctorul, deşi procedează aşa, nu încalcă jurământul lui Hipocrate, pe care l-a depus. El nu acţionează neomenos ci raţional. De aceea, refugiaţii sosiţi din regiuni în care se poartă război şi care sunt cu adevărat persecutaţi au întâietate în faţa celor care îşi părăsesc ţara mânaţi de sărăcie.

Al doilea lucru: Refugiaţii vor rămâne în Europa multă vreme

În Noul Testament stă scris ceva de la sine înţeles. După moarte lui Irod, Iisus, Maria şi Iosif s-au întors în patria lor. Dar cine poate să creadă că pacea se va reinstaura rapid în Siria sau Irak? Sau că Afganistanul va deveni un stat stabil peste noapte? Că va fi libertate în Eritreea şi Somalia şi prosperitate economică în Ghana, Senegal, Albania sau Kosovo. Este aproape exclus.

Politicienii ar trebui să se aştepte ca refugiaţii de astăzi să rămână pe termen lung în Europa. De aceea trebuie să se ocupe de rapida lor integrare socială. Iar dacă politicienii ar fi oneşti ar face chiar mai mult: dat fiind că focarele de criză din jurul Europei se înmulţesc în loc să scadă, ei ar trebui să se aştepte ca numărul refugiaţilor să crească continuu. Cetăţenii ar trebui pregătiţi pentru această realitate.

Al treilea lucru: Munca şi educaţia stimulează integrarea

Aceste chestiuni sunt de toată lumea cunoscute. Iar dacă azilanţilor sosiţi în Germania li se interzice să muncească din motive de descurajare, socoteala nu a ieşit. În plus, statul are numai de câştigat dacă noul cetăţean se poate întreţine singur. Refugiaţii vor să muncească fiindcă îşi doresc un standard înalt de viaţă, pe lângă libertate şi securitate personală. De asemenea, ei vor să-şi sprijine băneşte rudele rămase în ţara de origine.

Steiner Felix Kommentarbild App

Felix Steiner

Ce consecinţe au toate acestea? Refugiaţii trebuie concentraţi acolo unde există de lucru. Chiar dacă există numeroase locuinţe goale în estul Germaniei, acolo nu există de lucru. De aceea ar fi mai bine ca statul să construiască rapid locuinţe în aglomeraţiile urbane unde economia duduie. Acelaşi lucru este valabil şi la nivel european. Germania mai ales insistă ca povara refugiaţilor să fie împărţită între toate statele membre. Dar poate cineva să trimită tineri refugiaţi în ţări care au deja un şomaj de cel puţin 30 la sută în rândul tinerilor? În felul acesta nu se obţine integrare ci numai ură şi tensiuni sociale.

Al patrulea aspect: Statul trebuie să-şi respecte legislaţia

Dacă nu vrea să respecte legile atunci trebuie să le schimbe. Legea migraţiei, de exemplu. Dacă nu face asta, atunci este un stat eşuat. În orice caz, nu mai este respectat de cetăţenii săi, care nu mai văd de ce să execute ce le cere statul. Pentru o democraţie, care se bazează pe acceptul cetăţenilor săi, un asemenea fenomen poate fi fatal.

Proceduri de azil în urma cărora mii de oameni sunt refuzaţi, dar reuşesc cumva să rămână în ţară nu sunt utile nimănui. În aceeaşi situaţie sunt aşa-numitele reglementări de la Dublin, privind acordarea de azil la nivelul întregii UE, care nu funcţionează deja de un sfert de secol. Toate aceste acte normative trebuie abandonate şi impuse altele noi. Tot restul nu este altceva decât inducerea în eroare a electoratului.

Statul are permisiunea să intervină şi împotriva propriilor săi cetăţeni. Împotriva celor care îi atacă fizic pe străini, care incendiază cămine pentru refugiaţi şi care incită la ură via internet. Câteva procese răsunătoare şi intens mediatizate ar avea poate efectul dorit.

În fine: Integrarea nu este posibilă decât cu implicarea întregii societăţi

Doar autorităţile statului nu pot rezolva această complexă problematică. Statul are nevoie de ajutorul cetăţenilor, care donează deja în cantităţi considerabile îmbrăcăminte, jucării şi mobilier şi care se oferă voluntari pentru susţinerea unor cursuri de învăţare a limbii germane. Aceşti cetăţeni văd deja în refugiaţi noii lor vecini. Ar fi de ajutor dacă şefa guvernului german ar spune următoarea frază: "Ne aflăm în faţa unei mari provocări. Am nevoie de ajutorul vostru".

Mai trebuie menţionat un singur aspect, real şi el. Mulţi oameni din Germania se tem de refugiaţii care sosesc în număr tot mai mare. Se tem mai ales cei din estul Germaniei, săracii şi cei cu slabă calificare. Le este teamă că li se va lua ceva. Locuinţa, locul de muncă, asistenţa socială. Politicienii au sarcina de a risipi aceste temeri. Germania va reuşi să facă faţă acestei situaţii. Cine altcineva dacă nu Germania?

Vă mai recomandăm