Comentariu: O intervenţie militară cu multe necunoscute

O coaliţie internaţională, condusă de Franţa, a purces la o acţiune militară în Libia. O aventură periculoasă, de vreme ce câteva lovituri aeriene nu pot nicidecum să înfrângă trupele loiale liderului libian, Muammar Gaddafi.

Luptătorii colonelului pot să se retragă oricând, stând săptămâni întregi în expectativă. Ei pot asedia Benghazi şi pot sista livrarea apei potabile în acest oraş. Muammar Gaddafi controlează 80% din Libia şi are la dispoziţie toate resursele necesare unei rezistenţe serioase în faţa atacurilor aeriene ale aliaţilor. În cazul în care coaliţia internaţională nu este pregătită să atace masiv şi să distrugă la sol apărarea anti-aeriană şi aviaţia militară libiană, şansele de succes ale operaţiunii militare împotriva Libiei sunt mici.

Fără soldaţi americani la sol

Ori, în acest moment, Statele Unite nu se arată prea încântate de perspectiva asumării unei şi mai mari responsabilităţi în Libia. Barack Obama a declarat fără echivoc faptul că America exclude participarea soldaţilor americani la o eventuală ofensivă terestră împotriva forţelor lui Gaddafi. În acest moment nu este foarte limpede ce anume vor să obţină aliaţii de pe urma bombardării Libiei.

Dacă este într-adevăr vorba de apărarea civililor în faţa forţelor liderului libian, atunci coaliţia trebuie să ia în calcul o operaţiune militară cu o durată de câteva luni. Gaddafi are timp suficient la dispoziţie.

O intervenţie "din afară" ar fi cu adevărat utilă dacă scopul ei ar fi înlăturarea regimului Gaddafi prin lovirea directă a unor ţinte guvernamentale din Tripoli sau a locurilor în care se presupune că s-ar afla colonelul.

Decizie corectă a Germaniei

Fără o schimbare de regim, Libia nu poate fi stabilizată pe termen lung. Schimbarea regimului Gaddafi, care nu are acoperire în rezoluţia ONU, nu a fost menţionată drept scop unic al operaţiunilor militare, cel puţin nu în public, de către participanţii de la reuniunea pariziană.

Când intri în Libia, trebuie să ştii când şi cum poţi încheia lupta. Coaliţia care a luat în vizor Libia pare a se fi lăsat dusă de val în pofida lecţiilor învăţate în urma războaielor din Balcani şi Irak sau după răsunătorul fiasco din Somalia. Tocmai de aceea nu este foarte clar cum se va încheia criza libiană.

Chiar dacă sacrifică unitatea europeană, decizia guvernului de la Berlin de a nu participa cu forţe militare în acest conflict este corectă. Desigur, a-l lăsa pe Nicolas Sarkozy, supus unor masive presiuni politice interne, să preia rolul de conducător al ostilităţilor în acest moment, nu este o soluţie prea fericită. Cu atât mai puţin cu cât Sarkozy tinde să acţioneze într-o manieră impulsivă.

Dacă vor avea succes în Libia, operaţiunile militare ale coaliţiei l-ar putea determina pe imprevizibilul Gaddafi să accepte încetarea focului şi să se conformeze ONU. Însă dacă această coaliţie nu va înregistra succesele scontate în Libia, psihopatul lider libian va ameninţa cu folosirea armelor de distrugere în masă.

Sunt aşadar Franţa şi Italia pregătite să vadă un Gaddafi încolţit, care ar putea ataca Napoli sau Marsilia? Colonelul deja a ameninţat cu astfel de gesturi. Ca să nu mai vorbim de scenariul în care victimele atacurilor aeriene ale coaliţiei ar putea fi mai ales libienii de rând, ceea ce ar schimba radical atmosfera generală în occident, dar şi în lumea arabă. Iată aşadar de ce suntem momentan martorii unei aventuri al cărei final este foarte incert.

Autor: Bernd Riegert / Vlad Drăghicescu

Redactor: Robert Schwartz