1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Comentariu: O discuţie tipic germană

În cazul Böhmermann, criticii vorbesc despre îngenuncherea cancelarei Merkel în faţa preşedintelui turc Erdogan. Gero Schließ crede că este vorba despre momentul culminant al unei discuţii rigide generate de un pampflet.

Germanii nu îşi fac viaţa uşoară. Vor să fac totul corect, nu 100 la sută, ci 150 la sută. În nici un caz să nu fie acuzaţi de superficialitate sau de nerespectarea legilor fundamentale. Observăm aceasta nu doar la acribica respectare a pragului îndatorării publice stabilit de UE sau la exemplara separare a gunoiului în gospodăriile private, ci şi la gestul marinimos al cancelarei Merkel de a primi cu braţele deschide sute de mii de refugiaţi.

Cu orice preţ, binele primează

În asemenea cazuri, umbrele trecutului par a justifica eforturile exagerate de a dovedi cu orice preţ că binele primează în natura umană. Cel puţin aşa îi văd acum străinii pe germani, fără a-şi ascunde un zâmbet subtil.

Gero Schließ

Gero Schließ

Nu era de aşteptat nici ca dezbaterile pe marginea pamfletului prin care cabaretistul Jan Böhmermann îl ridiculizează pe preşedintele Turciei Recep Tayyip Erdogan să fie altfel abordate. La mijloc sunt legile fundamentale, principiile de bază ale democraţiei - indiferent cât de forţat şi de prost-gust este textul lui Böhmermann. Până şi Washington Post critică dur "bâjbâiala" cancelarei, învârtind şi mai adânc cuţitul în rana germanilor, care se străduiesc atât să fie exemplari. Încă o lovitură dură într-o dezbatere oricum rigidă.

Apogeul provizoriu îl reprezintă corul criticilor, care demontează dramatic şi pe toate planurile decizia Angelei Merkel de a accepta anchetarea cabaretistului. Şeful grupului parlamentar al ecologiştilor, Anton Hofreiter, se află pe coama valului indignării, când decretează ridicând vocea că Merkel a îngenunchiat în faţa lui Erdogan, pentru a duce la bun sfârşit "înţelegerea murdară" cu Turcia.

Nu se acceptă stabilitatea

Pe bună dreptate se naşte întrebarea: de ce să nu ai încredere în mecanismele statului de drept din propria ţară, când tu pretinzi respectarea legii de câtre ceilalţi, inclusiv de Turcia? De ce să nu decidă tribunalele, pe baza legii, întocmai ca şi în alte cazuri "obişnuite" de insultă? O astfel de abordare ar reprezenta de fapt un semnal de stabilitate şi putere. Şi nu ar ştirbi cu nimic critica justificată la adresa stilului autocrat de guvernare a lui Erdogan, care nu respectă nici pe departe liebertatea de exprimare, dar reacţionează exagerat faţă de Böhmermann.

Rigiditate şi consolidare

Acceptul dat de cancelară în favoarea urmării penale, fără a motiva însă ofensiv decizia, dovedeşte presiunea care se exercită asupra ei. Şi mai oglindeşte şi tensiunea care planează în dezbaterile pe această temă. Nu era decât o chestiune de timp, până ce pamfletul să aducă din nou disensiuni în rândul coaliţiei. Sunt o premieră actualele disensiuni publice ieşite la iveală la numai 8 zile după un summit cu destul de mult material exploziv, ce ar putea uşor induce o criză guvernamentală.

Disponibilitatea de a anula rapid paragraful 103, referitor la insultarea liderilor politici străini, se datorează în mod sigur reflexului de compromis, pe care îl practică adepţii unei mari coaliţii. Nu este însă şi un mod tipic german îndepărtarea preventivă cu rigurozitate a piedicilor iniţiale?