1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: O şansă în plus pentru mediu

Ţările din G7 s-au declarat, surprinzător, în favoarea unor măsuri energice de protecţie a mediului. Dar Jens Thurau se întreabă: Cum pot fi transformate promisiunile făcute la Castelul Elmau în măsuri obligatorii?

Este posibil aşa ceva? Statele membre ale G7 promit să renunţe la energia obţinută din cărbune, petrol şi gaz. Ţările bogate, dintre care unele au blocat de mai mulţi ani conferinţele ONU pentru mediu, în frunte cu SUA, promit deci aşa ceva. De aceea, nu trebuie să mire pe nimeni că experţii în chestiuni de mediu ai Greenpeace sau WWF nu-şi revin din stupefacţie.

Dar este adevărat, stă scris negru pe alb în declaraţia finală a reuniunii de la Castelul Elmau. Scrie textual: decarbonizare până la sfârşitul acestui secol. Micşorarea emisiilor cu 40 până la 70 la sută până în anul 2050. În plus, semnatarii se obligă să investească, începând cu 2020, anual 100 de miliarde de dolari, în energie regenerabilă şi măsuri de protecţie a mediului în statele sărace. Aceste ţeluri sunt notabile şi o victorie răsunătoare a gazdei, şefa executivului german, Angela Merkel.

Germania şi Franţa îşi doreau succesul

La o privire mai atentă, aceste planuri nu mai constituie o surpriză. Mai întâi, agenda de mediu din acest an este foarte dinamică. Germania conduce G7 şi şi-a propus de mai multă vreme să obţină rezultate în politica de mediu. În plus, Franţa va fi gazda Conferinţei ONU pe teme de mediu la finele acestui an. Dacă totul va decurge pe măsura aşteptărilor, noul tratat de protecţie a mediului va purta numele capitalei franceze, aşa cum tratatul vechi pe teme de mediu se cheamă Protocolul de la Kyoto. Pe de altă parte, preşedintele SUA, Barack Obama, a decis să nu mai implice Congresul în politica de mediu.

Thurau Jens Kommentarbild App

Jens Thurau

Tratatul de la Paris va fi aşadar unul ambiţios. Dar el nu va avea caracter obligatoriu. Ceea ce înseamnă că americanii vor fi de acord, dar fără a-şi asuma obligaţii. Şi la scurt timp după aceea, mandatul de preşedinte al lui Barack Obama, preocupat sincer de protecţia mediului, se va încheia. În plus, lumea nu mai e aceeaşi ca în 2007, când promisiunile de mediu făcute la reuniunea G8 de la Heiligendamm, nu au fost urmate de mai nimic concret. Tehnica pentru generarea energiei regenerabile poate fi între timp instalată ieftin şi în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii iar ţări emergente importante, cum ar fi China sau Brazilia, au realizat că nu pot miza în viitor pe petrol, cărbune sau gaz.

Dar, să nu fim din cale afară de optimişti. Este uşor să faci o promisiune pe care s-o transpună în faptă următoarele generaţii. Iar avântul luat în SUA de metoda de extracţie prin fragmentare (fracking) demonstrează că mai sunt destule companii care nu dau doi bani pe anunţatul sfârşit al erei carburanţilor fosili.

Conferinţa de la Paris poate fi un succes

Decizia G7 poate fi şansa depăşirii faliei care a provocat eşuarea mai tuturor conferinţelor pe teme de mediu de până acum. Ţările emergente şi în curs de dezvoltare nu au încredere în bogatele democraţii şi vor să vadă mai întâi banii pe masă. Promisiunea de le aloca începând cu 2020 câte 100 de miliarde de dolari anual nu este una nouă. Ea a fost făcută pentru prima dată în 2009, la conferinţa de la Copenhaga. Şi, având în vedere că finanţatorul în perioada de start va fi Germania, este posibil să debuteze cu dreptul. Este aşadar posibil ca întregul efort al caravanei compuse din politicieni, activişti de mediu, reprezentanţi ai economiei şi ziarişti, care migrează anual de la o conferinţă la alta, să se fi meritat în cele din urmă. Dacă aşa va fi, atunci conferinţa G7 de la Castelul Elmau va intra în istorie.

Vă mai recomandăm