Nu există tratament pentru Macedonia

Conservatorii formaţiunii VMRO-DPMNE, la putere în Macedonia, şi social-democraţii aflaţi în opoziţie le-au cerut, ambii, suporterilor să celebreze o mare victorie duminică seară, după alegeri, dar luni dimineaţă au fost cu mult mai rezervaţi.

Cetăţenii Macedoniei au ieşit la vot în număr mare, participarea fiind de aproximativ 70 la sută. Atât conservatorii, cât şi opoziţia laburistă au transmis electoratului pe durata campaniei că lupta este de această dată pe viaţă şi pe moarte. Alegerile anticipate au fost menite să pună capăt unei crize politice care durează deja de aproape doi ani şi care nu doar că ameninţă ambiţiile Macedoniei de a adera la NATO şi UE, dar pune în pericol însăşi existenţa ţării, la 25 de ani de la proclamarea independenţei.

Criza a izbucnit în februarie anul trecut, după descoperirea unui uriaş scandal de interceptări ilegale. Aparent, guvernul a spionat mai bine de 20.000 de cetăţeni ai ţării, inclusiv politicieni, judecători, oameni de afaceri şi ziarişti. Fostul premier Nikola Gruevski şi partidul său VMRO-DPMNE au creat, în decursul celor 10 ani în care s-au aflat la putere, un sistem semi-autoritar care controlează acum complet administraţia, justiţia şi mass-media. Corupţia este larg răspândită, la fel ca fuga de răspundere şi lipsa transparenţei. Comisia Europeană numeşte Macedoania în ultimul ei raport de ţară "un stat capturat".

Gruevski a reuşit să-şi mobilizeze susţinătorii la vot - o armată formată din funcţionari ai administraţiei de stat, din agricultori, naţionalişti şi grupuri vulnerabile social, şi şi-a adjudecat victoria o dată în plus, deşi îi va fi greu să găsească un partener pentru a forma majoritatea parlamentară.

Social-democraţii conduşi de Zoran Zaev au fost sprijiniţi de etnicii albanezi care alcătuiesc principala minoritate a ţării (25 la sută din populaţie). Ei au primit doar cu 1,5 la sută din voturi mai puțin decât conservatorii la nivel naţional. Dar, ca rezultat, partidele etnice tradiţionale albaneze  au pierdut aproape 10 deputaţi în parlamentul cu 120 de fotolii.

Noul for legislativ reflectă adânca scindare politică şi etnică existentă în Macedonia, cu două partide etnice macedonene mari şi patru partide mai mici, reprezentante ale comunităţii albaneze, şi în care nu există o majoritate clară.

Gruevski şi naţionaliştii săi pot, teoretic, forma guvernul împreună cu vechii lor parteneri din cadrul formaţiunii albaneze Uniunea Democrată pentru Integrare (DUI), conduşi de fostul comandant de gherilă Ali Ahmeti. Dar acest parteneriat ar putea fi unul periculos şi instabil. Ahmeti a fost multă vreme privit ca un erou al comunităţii albaneze iar partidul său a câştigat toate alegerile din 2002 încoace, de când el a schimbat uniforma pe un costum de om de afaceri. Dar alegerile de duminică au pus capăt dominaţiei sale, fiindcă un număr record de etnici albanezi au votat  pentru un partid al etnicilor macedoneni. A fost o cotitură istorică la 15 ani de când Ahmeti a condus o rebeliune armată care le-a adus etnicilor albanezi mai multe drepturi garantate prin Constituţie. O nouă alianţă Gruevski-Ahmeti ar destabiliza şi mai pronunţat ţara, readucând în actualitate conflictele etnice.

O altă coaliţie posibilă ar putea fi alcătuită din social-democraţi şi întreg blocul de partide albaneze din parlament. O astfel de alianţă ar putea pune capăt sistemului corupt condus de Gruevski, dar ar putea provoca derapaje naţionaliste în tabăra conservatorilor VMRO-DPMNE.

În condiţiile unei noi crize a refugiaţilor care se arată la orizont, mai multe ţări ale UE au sperat că alegerile din Macedonia vor genera mai multă stabilitate în regiunea balcanică, socotită a fi de importanţă crucială pentru stoparea potenţialului influx. În plus, cei mai mulţi macedoneni s-au săturat de nesfârşita criză politică şi economică.

Dar alegerile nu au reuşit să pună capăt crizei. Dimpotrivă, au agravat-o. Pacientul macedonean este grav bolnav şi are nevoie grabnică de ajutor din partea UE şi a comunităţii internaţionale. În caz contrar, criza va pune în pericol nu doar existenţa ţării, ci în egală măsură stabilitatea întregii regiuni.

Autor: Boris Georgievski / ia