1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: Noul ton în Europa

Dacă relaţia dintre Paris şi Berlin s-a deteriorat în aşa măsură, potrivit tonului folosit în ultima vreme, Uniunea Europeană are o problemă - este de părere Barbara Wesel.

Preşedintele formaţiunii de stânga din Franţa, Jean Luc Mélenchon, este cunoscut pentru limbajul său grosolan. Neurşinarea lui Mélenchon a atins o nouă culme prin tweet-ul "Ţine-ţi gura, doamnă Merkel". Cancelarul Germaniei ar trebui să se ocupe de sărmanii din propria ţară şi de infrastructura distrusă - a mai pus paie pe foc şeful stângii.

Angela Merkel n-a pus la suflet vorbele unui europarlamentar mărunt, şef al unui partid mic, care s-a grăbit s-o atace în urma afirmaţiei că, prin reformele de până acum, Franţa e încă departe de obiectivele stabilite. Sub aspect politic, mai multă greutate pare să fi avut reacţia arţăgoasă a ministrului francez al Finanţelor, Michel Sapin: reformele sunt pentru Franţa, "nu pentru a-i face o bucurie vreunui politician european".

În plus, şi Germania are problemele ei cu infrastructura rutieră distrusă sau cu rata natalităţii mult prea scăzută. "Populaţia Germaniei scade de la an la an. În 10 sau 20 de ani, Franţa va sta mult mai bine ca ţara vecină", a mai spus Sapin. Ca şi cum fertilitatea naţiunii şi succesul economic s-ar afla într-o relaţie directă.

Franţei îi lipseşte fineţea

Uimitor este stilul populist, extrem de nepoliticos, al anumitor politicieni francezi. La apogeul crizei financiare, Berlinul a trecut cu vederea caricaturile înfăţişând-o pe Angela Merkel, publicate în presa elenă. Politica de austeritate impusă Greciei a pus la grea încercare nervii populaţiei, deci sentimentele au dat puţin în clocot.

Porträt - Barbara Wesel

Barbara Wesel

Dar reacţia exagerată a ministrului francez al Finanţelor la o simplă remarcă a cancelarului Merkel ar putea semnaliza o schimbare în relaţia dintre cele două ţări vecine.

În fond, nimeni nu se aşteaptă ca Parisul să desfiinţeze sistemul social din Franţa şi să lase oamenii să moară de foame. E vorba numai de câteva reforme moderate pe piaţa muncii pentru a reechilibra bugetul, conform reglementărilor europene în vigoare.

Din nou contra germanilor?

În principiu, nimănui nu-i place să asculte pildele vecinilor. Însă francezii par din cale afară de sensibili mai ales la criticile venite din partea Berlinului cu toate că şi ei sunt conştienţi că au o piaţă a muncii inflexibilă şi o economie ştrangulată de impozite şi birocraţie în exces.

În Europa problemele trebuie discutate cu diplomaţie. Când am decis împreună asupra introducerii monedei euro, am acceptat şi răspunderea comună. Iar Franţa a fost atunci forţa motrice. La fel a fost şi acum 10 ani când francezii nu s-au putut abţine de la a critica Germania. Din cauza datoriilor acumulate, Republica Federală a fost numită "bolnavul Europei", iar Hans Eichel, pe atunci ministrul Finanţelor, umbla numai cu capul în pământ prin Bruxelles. Între timp s-a întors roata, iar Parisul joacă după deviza: fiecare să-şi vadă de treaba lui.

UE - "amestecul" e firesc

Brusc, teoria Europei unite politic şi financiar nu mai e valabilă în practică. Pentru greşelile unora răspund toate statele membre. Mai ales când e vorba de asistenţă financiară şi de politica Băncii Centrale Europene. Există chiar şi obligativitatea de a-i atrage atenţia politicos vecinului dacă încalcă reglementările europene.

Însă, în cazul Franţei, deosebit de deranjante sunt aceste izbucniri cu iz naţionalist. De la formaţiunile de dreapta nici nu te poţi aştepta la altceva. Însă, mai nou, şi socialiştii vor să-şi motiveze electoratul cu lozinci contra germanilor? Să fie vechile clişee atât de aproape de suprafaţă?

Dacă ar fi să fie aşa, atunci Europa are o problemă serioasă. Cu săgeţile otrăvite care vin dinspre Marea Britanie ne-am obişnuit. Dar dacă Parisul şi Berlinul nu se mai poartă rezonabil, iar unitatea dispare, e foarte periculos. În fiecare capitală europeană, fiecare guvern joacă piesa pentru propriul public. Însă toate ar trebui să se gândească la faptul că, cel târziu la următorul summit european, vor sta din nou la aceeaşi masă şi vor aştepta solidaritate. Mai ales din partea vecinilor.