1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Comentariu: "Noi modelăm viitorul muncii!"

"Noi modelăm viitorul muncii!" - revendică sindicatele germane de 1 Mai. O dorinţă deşartă, este de părere Rolf Wenkel. Sindicatele ar trebui să fie mulţumite dacă pot contribui cât de cât la viitorul muncii.

Acum 125 de ani, în urma protestelor sângeroase din metropola americană Chicago, în lupta lor pentru salarii echitabile şi mai multe drepturi acordate muncitorilor, sindicatele au declarat ziua de 1 mai zi de sărbătoare. Multă vreme, în Germania, politicienii au refuzat s-o treacă în calendarul sărbătorilor, până când naţional-socialiştii au declarat 1 Mai Ziua Muncii.

După cel de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sindicatelor Germane s-a folosit de această zi pentru a demara campanii privind optimizarea condiţiilor de muncă. De exemplu, la mijlocul anilor 50, reprezentanţii angajaţilor pledau pentru săptămâna de lucru de 5 zile. În cele din urmă s-au impus, iar sloganul de atunci răsună şi acum în urechile multora: "Tati, ziua de sâmbătă e a mea!".

Cu toate acestea, sindicatele din Germania rareori s-au bucurat de victorii memorabile ca cea din anii 50. Îşi mai aminteşte cineva de sloganul zilei de 1 Mai de după Căderea Zidului Berlinului? "Diviziunea uneşte" este motto-ul care i-a făcut atunci pe mulţi să se încrunte.

Anul acesta, de 1 Mai, sloganul Uniunii Sindicatelor Germane este "Noi modelăm viitorul muncii!" Sună ca un fluierat prin pădure, sună sfidător, sună a dorinţa de a recupera ceva răpit acum multă vreme.

Căci sindicatele împărtăşesc soarta bisericilor creştine şi a asociaţiilor sportive: membrii acestora le părăsesc rând pe rând, viitoarea generaţie se subţiază, iar femeile sunt, în cele mai multe cazuri, slab reprezentate. Ca atare, pe nimeni nu mai miră plângerile sindicaliştilor care se vaită că, de 1 Mai, muncitorii preferă să se relaxeze la o bere pe terasă decât să iasă în stradă, la demonstraţii, pentru a cere mai multe drepturi.

Porträt - Rolf Wenkel

Rolf Wenkel

Din mai multe motive: pe de o parte, de aproape un sfert de secol, sindicatele se confruntă cu o scădere masivă a numărului de membri - situaţie care a dus la pierderea evidentă a însemnătăţii şi puterii acestor organizaţii.

Pe de altă parte, sindicatele din Germania au luptat un deceniu întreg pentru păstrarea locurilor de muncă. Au pus siguranţa joburilor înaintea dorinţei de majorare a salariilor.

Faţă de alte ţări europene, au preferat modestia. Iar rezultatul a fost că Germania a devenit locomotiva Europei. A fost bine, a fost corect, costurile cu mâna de lucru au scăzut - spun economiştii, iar Germania a devenit mai competitivă comparativ cu celelalte ţări.

Şi, totuşi, mă tem că nu sindicatele modelează viitorul muncii. În ţările puternic industrializate mai degrabă evoluţiile demografice decid viitorul muncii - în condiţiile unor societăţi cu o rată a natalităţii tot mai scăzută şi tot mai mulţi pensionari.

Şi ar mai fi şi inginerii sau specialiştii IT care modelează viitorul muncii, cei care lucrează acum la producţia viitorului, aşa-numita "Industrie 4.0". Conform mai multor studii realizate la Oxford, în 20 de ani, automatizarea şi digitalizarea vor afecta fiecare al doilea loc de muncă. Cele două procese moderne nu se vor limita numai la clasica bandă rulantă din fabrică, ci vor fi aplicate şi în domenii de înaltă calificare.

Or, lucrul acesta declanşează spaime. Nu vom mai avea ce munci în viitor? Va dispărea siguranţa locurilor de muncă? Ca atare, mă gândesc că sindicatele sunt nişte organizaţii mai degrabă conservatoare, cu rol de apărător al vechilor practici, nu de arhitect al viitorului muncii. Cel mult vor contribui la modelarea viitorului muncii - ceea nu-i atât de dramatic precum pare.

Acolo unde progresul tehnic pare să dezechilibreze mediul de lucru clasic, unde se prezice sfârşitul zilei de lucru obişnuite, unde omul e ameninţat cu nomadismul profesional, n-are ce să strice dacă şi sindicatele au un cuvinţel de spus. Inclusiv în viitor.