1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Neajutorare insuportabilă în Siria

Speranța moare mereu ultima. Dar pentru războiul din Siria nu se întrevăd deocamdată soluții, din cauza intereselor opuse ale forțelor implicate, crede redactorul-șef al DW, Alexander Kudascheff.

Disperare la Alep

Disperare la Alep

Răzoiul, crimele și moartea continuă netulburate în Siria. Un război care, după cinci ani, nu dă semne de oboseală. Un război deosebit de crud, în care în prima linie se află populația civilă, luată ostatică de toate forțele combatante. Iar acum a murit și ultima speranță: aceea că negocierile dintre americani și ruși ar putea diminua sau chiar stinge conflictul. Dar nu a mai rămas nici acest capăt de ață, după ce dialogul dintre Moscova și Washington s-a împotmolit.

Fără perspectivă de compromis

Eșecul acestor discuții - nu știm dacă le putem sau nu numi negocieri - era de fapt previzibil. Să negociezi înseamnă să ții cont de interesele părții opuse, să le iei în serios, să le pui în balanță cu ale tale și să încerci astfel să ajungi la un compromis. Cum a decurs însă dialogul în cazul Siriei? Rușii au un interes major: menținerea cu orice preț la putere a lui Bashar al-Assad și reafirmarea lor ca putere globală și influență majoră în Orientul Apropiat. În acest scop, Moscova este gata să folosească orice mijloc armat necesar. Assad vrea desigur să rămână la putere și nu are niciun interes să faciliteze compromisuri, pentru că acestea ar putea duce la căderea sa. Turcia nu vrea la rândul ei să fie creat un stat kurd. Iranul dorește să consolideze puterea șiită, Arabia Saudită vrea dimpotrivă să o împiedice. Și cu toții sunt împotriva așa-numitului "Stat Islamic", atunci când interesele lor politice și militare o cer.

Alexander Kudascheff, redactor-șef al DW

Alexander Kudascheff, redactor-șef al DW

Iar Vestul? SUA în principal? Ei au interesul să pună capăt războiului. În primul rând din punct de vedere moral, ar vrea să se termine cu masacrele și bombardamentele. Dar ce urmăresc SUA și occidentul din punct de vedere politic? O Sirie în vechile ei granițe? Cu sau fără Assad? Un stat kurd sau niciun stat kurd? Dialog politic cu Iranul? Recunoașterea cu jumătate de gură a statutului său de putere regională? Și izolarea politică a Arabiei Saudite, ca bastion al salafismului, indiferent de consecințele economice și politice, după ce până acum această țară a reprezentat un factor de stabilitate din punctul de vedere occidental? Sau dimpotrivă să susțină casa regală de la Riad? Arabia Saudită nu se mai poate însă simți drept partener al Washingtonului, după ce Congresul a decis, în ciuda opoziției președinelui Obama, să permită cetățenilor americani să depună plângeri în justiție împotriva saudiților pentru atacurile de la 11 septembrie 2001. Și aici, morala are prioritate în fața intereselor de stat. Și mai rămâne un interes neentuziast pentru lupta împotriva ISIS.

În plus, Obama este pe ultima sută de metri a mandatului său. Este deja un așa-numit lame duck. Și se vede tot mai bine că Obama a retras masiv SUA din rolul lor de polițist mondial. Obama nu mai vrea ca America să intervină militar, nici măcar atunci când ar avea sens din punct de vedere strategic. A impus aproape neobservat Americii o politică externă bazată pe reținere. De acest vid de putere au profitat în primul rând rușii, considerați greșit și disprețuitor de Obama doar o putere regională. Rusia a început să-și recapete influența pe scena politică internațională, pe baza determinării riguroase a președintelui Putin. Moscova e decisă să extindă cu orice mijloace acest curs, în timp ce la Washington se trasează limite ale implicării internaționale.

Îngheț până la alegerile din SUA

Jocurile politice mondiale vor avea de așteptat până la alegerea unui nou președinte american. Până atunci, Putin va realiza în Siria fapte peste care nu se va mai putea trece așa ușor. Ar trebui însă ca și Moscova să-și amintească că, și în Afganistan, demersul sovietic a fost la început unul reușit, atât militar, cât și politic. Zece ani mai târziu, URSS a părăsit Afganistanul în calitate de forță învinsă. Ce se va întâmpla cu Siria dacă rușii și Assad vor câștiga? Se va crea o Cecenie a Orientului Apropiat, în care va domni o liniște de cimitir? Sau un Afganistan al Orientului Apropiat, scufundat în teroare zilnică? Iar Vestului nu-i rămâne pe moment, în actuala configurație politico-strategică, decât să privească de pe margine neajutorat cum continuă crimele și moartea în Siria. O situație morală de nesuportat.