Comentariu: MSC- Diplomația la final? | Global | DW | 19.02.2018
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Global

Comentariu: MSC- Diplomația la final?

Conferința de Securitate de la München (MSC) a oglindit situația internațională actuală. Acuzațiile permanentele reciproce au continuat, iar soluțiile concrete au cam lipsit, apreciază Matthias von Hein.

Wolfgang Ischinger, directorul MSC

Wolfgang Ischinger, directorul MSC

Au existat și vremuri în care de la Conferința pe teme de securitate din capitala Bavariei se lansau semnale clare de conciliere și speranță. La ediția din acest an, a 54-a, nu au fost vizibile astfel de semnale. "Până la fundul prăpastiei - și înapoi?" - sub acest motto s-a desfășurat MSC anul acesta. Un motto care descrie extrem de bine situația din lume. După trei zile de dezbateri devine limpede că nu s-a depășit starea actuală de conflict. Așadar semnul întrebării, ales la finele moto-ului din acest an, care indică dorința colectivă de a ieși din prăpastie, trebuie păstrat. Conferința de la München s-a dovedit a fi, odată în plus, locul în care sunt formulate și analizate riscurile multiple ale lumii de azi. Dar se pare că diplomația și-a epuizat forța. E drept că principalii actori ai scenei internaționale din taberele politice adverse au luat loc în metropola bavareză la aceeași masă, acesta fiind meritul directorului MSC, Wolfgang Ischinger. Dar sala de conferință s-a transformat într-o arenă de confruntări verbale, de pe poziții, aparent ireconciliabile. Înțelegere autentică, eforturi constructive de a soluționa problemele? Nici pomeneală.

Comportare grosolană

Așa s-a întâmplat mai ales în ultima zi a conferinței. Acuzațiile reciproce au dat tonul în declarațiile - separate - făcute de premierul israelian, Benjamin Netanyahu, de șeful diplomației iraniene, Mohammad Javad Zarif și de omologul acestuia din Arabia Saudită, Adel bin Ahmed Al-Jubeir. În plus, declarațiile făcute de cei doi miniștrii de Externe seamănă mult cu cele de acum un an, ceea ce arată cât de încurcată e situația.

Până și șeful Conferinței de Securitate, Wolfgang Ischinger, care în calitatea de diplomat are sarcina de a răspândi cât de cât optimism, s-a văzut nevoit să constate, la sfârșitul reuniunii, că s-a vorbit prea puțin despre măsuri concrete de reducere a numeroaselor riscuri existente la nivel global. 

Matthias von Hein

Matthias von Hein, redactor DW

Un alt exemplu: Eliberarea din închisoare a jurnalistului Deniz Yücel, reținut de autoritățile de la Ankara timp de un an fără mandat de arestare, a marcat convorbirile purtate în prima zi pe marginea conferinței. În ziua următoare s-a putut vedea cât de diferite și incompatibile pot fi pozițiile dintre politicienii germani și cei turci. Politicianul ecologist german Cem Özdemir a fost cazat la același hotel ca și premierul turc Binali Yildirim. Pentru că paza de corp a responsabilului de la Ankara l-a calificat pe ecologistul german drept terorist, a fost nevoie ca acesta din urmă să se afle sub protecția poliției. Practicile grosolane ale bodyguarzilor turci nu sunt o noutate, dacă ne amintim de vizita lui Erdogan la șeful Casei Albe, Trump. Faptul că ministrul turc de Exterene, Cavusoglu, l-a acuzat pe ecologistul german Özdemir de minciună, pune și mai multe paie pe foc. În acest context nici nu e de mirare justificarea, fără compromis, a ofensivei militare turcești contra kurzilor sirieni, de către oaspeții turci Yldirim și Cavusoglu.

Acuzații și "bla, bla"

Că diplomația - și ca artă a unui limbaj respectuos - a ajuns într-un impas, a dovedit-o din plin și premierul Poloniei, Mateusz Morawiecki. Într-un interviu acordat unui jurnalist pe tema așa-numitelor "legi privind Holocaustul", Morawiecki admite că au existat și făptași polonezi, adăugând: "… așa cum au existat și făptași evrei, așa cum au existat și făptași ruși, ucraineni, nu numai germani".

Dar și în ce privește relațiile dificile ale Occidentului, nu diplomația a fost determinantă ci, din nou, acuzațiile reciproce, de pe poziții ireconciliabile. Președintele Ucrainei, Poroșenko, a prezentat Rusia drept cauză a răului în Europa. El a solicitat sporirea presiunilor asupra Moscovei, respingând orice tentativă de slăbire a sancțiunilor, și a cerut primirea Ucrainei în UE și NATO. La rândul său, ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, vădit enervat, a acuzat Europa că revine la starea din perioada nazistă și a calificat acuzațiile americane privind influențarea alegerilor drept "bla, bla". Lavrov a spus că dacă SUA se înarmează, va trebui să o facă, bineînțeles, și Rusia.

Delegația SUA a adoptat, cu excepția fostului secretar de stat John Kerry, o poziție de superioritate morală și a atacat verbal din răsputeri Rusia și Iranul, amenințând cu presiuni și forță militară.

Diplomația, au subliniat europenii în repetate rânduri, nu are prea mare valoare la Washington. O dovadă sunt și reducerile la bugetul Ministerului de Externe al SUA. Dacă discuțiile se poartă - în cazul în care se poartă - de pe o poziție a supremației militare, atunci acestea nu pot fi numite discuții, ci dictate.

Totuși, pe lângă convorbirile, adesea deprimante, purtate în sala de conferință, au avut loc peste o sută de întruniri bilaterale în incinta hotelului Bayrischer Hofs. Wolfgang Ischinger a comparat, de aceea, partea oficială a conferinței cu "vârful unui iceberg". E de sperat, a explicat el, ca vârful să nu fie reprezentativ pentru partea ascunsă a ghețarului din apă.

Matthias von Hein/maw