1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Mai mult respect pentru opinii diferite

Şi în ţări democratice jurnaliştii se confruntă cu presiuni crescânde. Fenomenul are legătură cu îngustarea discursului public iar mass-media îşi dau concursul, consideră Ines Pohl, de Ziua Libertăţii Presei.

Cifrele vorbesc de la sine. La nivel mondial tot mai multe jurnaliste şi tot mai mulţi jurnalişti se confruntă cu presiuni, sunt stânjeniţi în munca lor şi, în cel mai rău caz, sunt ameninţaţi, arestaţi sau ucişi. În ciuda tuturor eforturilor internaţionale, guverne din ţări cum ar fi Egiptul sau Burundi acţionează tot mai făţiş împotriva ziariştilor.

În Turcia, situaţia jurnaliştilor şi a mass-media s-a înrăutăţit dramatic de la puciul eşuat din vara anului trecut şi de la  represiunile ce au urmat. Mai bine de 150 de ziarişti sunt în închisoare, între care şi turco-germanul Deniz Yücel. În ţări aflate în război sau criză, cum ar fi Siria, Afganistan, Irak sau Yemen, ziariştii se confruntă în continuare cu primejdii mortale din toate părţile. Cu atât mai importantă este activitatea mass-media internaţionale cu ofertă în mai multe limbi, a căror sarcină este şi aprovizionarea pieţelor supuse cenzurii cu informaţii independente.

Ines Pohl (DW/P. Böll)

Ines Pohl, redactor-şef DW

Retorică ostilă mass-media

La acestea se adaugă o altă evoluţie care trebuie să alarmeze. Fiindcă recentul raport al "Reporterilor fără Frontiere" dovedeşte că şi în tot mai multe democraţii consolidate libertatea presei este supusă unor presiuni masive. Retorica ostilă mass-media pare între timp de bon ton în ţări cum ar fi SUA sau Polonia şi deschide calea pentru legi restrictive, pentru competenţe sporite acordate serviciilor secrete în vederea supravegherii populaţiei şi care-i ameninţă pe cei care fac dezvăluiri.

Vârful de lance este Donald Trump, care a reuşit în doar câteva luni de campanie electorală să discrediteze politica editorială serioasă a unor prestigioase trusturi de presă. Şi care se adresează zi şi noapte, cu informaţiile sale nefiltrate şi neverificate, graţie Twitter, multor milioane de oameni. Adesea răspândeşte minciuni şi, periodic, califică politica editorială serioasă drept dezinformare intenţionată. Mai ales când este critică la adresa persoanei şi politicii sale.

Şi are foarte mare succes cu această strategie. Nu numai în rândul simpatizanţilor săi. Aceasta fiindcă şi adversari ai noului preşedinte american sunt de părere că presa nu mai e liberă de mult timp, fiind ghidată de marile interese financiare, manifestând în general miopie în faţa realităţii cu care se confruntă oamenii simpli.

Credibilitate pierdută

Acest fenomen nu se limitează doar la SUA. Şi în ţări cum ar fi Polonia, Franţa, Olanda sau Germania, jurnalismul profesionist nu mai este apreciat ca altădată. Graţie noilor posibilităţi oferite de Internet, a apărut un fenomen care ar putea deveni cea mai mare ameninţare pentru libertatea presei. Este vorba de pierderea credibilităţii.

Căci, atunci când ziariştii profesionişti tributari unor norme etice fundamentale nu se mai bucură de încrederea publicului, oamenilor cu interese specifice le este foarte uşor să preia discursul public în reţelele de socializare. Fie prin dezinformări voite, fie prin propagarea teoriilor conspiraţioniste, fie prin hărţuirea cibernetică a unor oameni care nu le sunt pe plac şi care nu arareori sunt distruşi în urma unor astfel de atacuri. În faţa acestor metode, nici programele informative clasice nu mai au succes, fiindcă devin tot mai irelevante în dezbaterea publică.

Pericol mortal pentru democraţii

Acest fenomen este un pericol mortal pentru democraţii. Şi nu e deloc uşor de combătut. Iar noi ziariştii purtăm în parte responsabilitatea apariţiei lui. Prin pretenţia că numai noi ne aflăm în posesia adevărului, oameni ca Donald Trump au avut o sarcină uşoară.

Presa mainstream îşi va putea redobândi prestigiul doar dacă va reuşi din nou să stea şi să asculte. Să-i asculte mai ales pe cei care gândesc altfel, care se îndoiesc, care sunt îngrijoraţi, care se simt neluaţi în seamă şi care se îndreaptă spre populişti cu ale lor soluţii aparente. Ziariştii pot spune lucrurilor pe nume, dar nu sunt ei chemaţi să dea oamenilor lecţii de moralitate. Măcar în Germania există legi care reglementează foarte clar ce ai voie să spui şi ce nu.

Autoare: Ines Pohl