1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: Leadership german împotriva neputinţei europene

Tot mai mulţi refugiaţi iau calea Europei. Iar Europa este suprasolicitată. Toată Europa? Nu, Germania se opinteşte împotriva neputinţei. Fiindcă poate şi fiindcă trebuie, consideră Rob Mudge.

În aceste zile escaladează drama refugiaţilor şi UE i se aduc mari reproşuri. Vocile revoltate se aud tot mai tare, acelea care acuză UE în cel mai bun caz de inactivitate şi în cel mai rău caz de incompetenţă şi neajutorare în chestiunea crizei refugiaţilor.

În vreme ce reuniunile ministeriale consacrate crizei din Grecia se ţineau lanţ şi reuniunile extraordinare la vârf aveau loc aproape săptămânal, în chestiunea refugiaţilor nu s-a întâmplat nimic săptămâni în şir. În august, responsabilii de la Bruxelles se aflau acolo unde se află ei mereu în august. În concediu! Chiar şi acum, greoiul aparat birocratic de la Bruxelles se pune foarte greu în mişcare. Cine caută propuneri coerente şi eficiente din partea UE de rezolvare a crizei caută degeaba. Cel puţin până acum.

Cei de la Bruxelles nu pot face totul

Pe de altă parte, ar fi păcat să nedreptăţim UE. Chestiunea fundamentală - câţi refugiaţi urmează a fi găzduiţi și unde - nu poate fi reglementată de Bruxelles. Statele membre suverane şi-au păstrat cu hotărâre această competenţă. Dar statele membre eşuează grandios în faţa propunerii de a conveni cel puţin cote benevole de refugiaţi pe care să-i primească. Aceasta fiindcă multe state ale UE, dincolo de vorbăria despre valori europene, nu vor de fapt să găzduiască niciun refugiat. Iată dovada de maxim cinism şi neajutorare.

Mudge Robert Kommentarbild App PROVISORISCH

Rob Mudge

Deja criza din Grecia a demonstrat că soluţiile cât de cât acceptabile depind nu atât de Comisia Europeană şi aparatul de la Bruxelles, cât de ţări şi politicieni anume. Să nu ne facem iluzii. Sigur că aprobarea din partea celor 19 state ale zonei euro era necesară din punct de vedere formal pentru noul pachet de salvare, dar fără implicarea germană nu s-ar fi ajuns niciodată la acest rezultat.

De aceea, nici în criza refugiaţilor, care este mai dramatică din punct de vedere omenesc decât criza financiară din Grecia, nu trebuie aşteptată soluţia din partea unei uniuni atât de mari de state. Interesele proprii şi egoismul sunt oprelişti importante, iar capacităţile proprii, financiare şi de găzduire diferă mult de la o ţară la alta.

Germanii vor să ajute

În Germania sunt aşteptaţi în acest an până la 800.000 de refugiaţi. Când a devenit cunoscută această cifră a izbucnit şi în Germania zgomot mult. Oamenii se întrebau: cum să reuşim asta? Germania este deja suprasolicitată. Iar ceilalţi - ce fac ceilalţi?

Dar între timp ajunge să ne uităm la emoţionantele imagini surpinse săptămâna aceasta la München, unde o sumedenie de oameni s-au oferit să acorde ajutor nou-veniţilor. Aşa reacţionează o ţară care poate ajuta şi care trebuie să ajute. Iar admiraţia pentru asta este mare în străinătate. Mai ales în Marea Britanie, unde premierul Cameron a subliniat zile în şir că ţara sa nu va mai primi niciun refugiat. Un fost adversar al lui Cameron, fostul ministru de Externe laburist David Milliband, a postat pe twitter o imagine înfăţişând suporteri germani aflaţi în diferite stadioane de fotbal, care îşi anunţau cu ajutorul unor bannere solidaritatea cu refugiaţii. Dedesubt Milliband a scris două cuvinte: German leadership.

Mai multe acţiuni germane unilaterale, dacă se poate

Aceasta este deci concluzia. Ceilalţi nu pot sau nu vor, dar Germania vrea, date fiind mijloacele sale. Şi sigur că asta trezeşte invidia aparatului centralizat de la Bruxelles, care se teme de o renaştere a statelor naţionale puternice. Instituţiile europene nu tolerează acţiunile unilaterale, mai ales dacă vin din partea Germaniei.

Dar aceşti critici pierd din vedere că problemele speciale necesită soluţii speciale. Soluţii care poate că nu corespund normelor supranaţionale ale UE, dar care, în ciuda tuturor problemelor şi adversităţilor, sunt şi vor fi mai eficiente decât toate compromisurile la care pot ajunge 28 de state după nesfârşite tratative.

Germania trebuie să-şi asume rolul de avangardă în soluţionarea crizei refugiaţilor. Această criză va mai dura un timp, probabil câţiva ani. Amploarea fenomenului nu este încă pe deplin cunoscută. Dar, în retrospectivă, istoria va arăta că deciziile şi măsurile fundamentale s-au luat la Berlin şi nu la Bruxelles.