Comentariu: Knock-out tehnic pentru Dragnea

După șase ore de negocieri-maraton, la sediul social-democraților aflați la guvernare (PSD), liderul partidului, Liviu Dragnea, a anunțat joi noaptea târziu, cu mâhnire nedisimulată, demisia a doi dintre miniștrii săi favoriți și a unui alt membru al cabinetului. Prim-ministrul Mihai Tudose, care ceruse cu insistență demiterea, stătea impasibil alături de Dragnea și explica în fața presei deciziile.

Lupta interminabilă pentru putere în interiorul partidului este o nouă dovadă că prăbușirea PSD este greu de oprit. Cei ce acționează ca Dragnea și acoliții lui nu mai au timp să și guverneze. Puternicul șef de partid de altă dată nu s-a oprit din acțiunile sale de a prelua personal guvernul, în pofida legislației care nu-i permite accesul în fruntea executivului, din cauza condamnării sale definitive pentru fraudă electorală și a procedurilor în curs de desfășurare pentru abuz în serviciu.

Dragnea, care în urmă cu zece luni și-a condus partidul spre o victorie electorală clară, ar trebui să realizeze cel târziu acum că încercările sale repetate de a-și subordona justiția și de a demantela statul de drept au eșuat. Planul său de a controla activitatea guvernului printr-un prim-ministru marionetă și un cabinet paralel, instalat la sediul partidului, nu i-a reușit, pentru a treia oară. Ca președinte al Parlamentului și cu sprijinul activ al aliaților pseudo-liberali de la ALDE, al căror șef, Călin Popescu –Tăriceanu, este președintele Senatului, Dragnea a avut cele mai bune premise pentru modificările legislative dorite cu atâta ardoare, care i-ar fi netezit calea spre Palatul Victoria.

Să ne aducem aminte: după victoria electorală, Dragnea a propus-o pe colega sa apropiată, Sevil Shhaideh, ca prim-ministru. Președintele Klaus Iohannis a respins propunerea din cauza unei conexiuni siriene a soțului ei.

Cu Sorin Grindeanu, proiectul lui Dragnea părea să aibă șanse de reușită. Tânărul prim-ministru s-a arătat dispus să execute ordinele șefului său. Așa a apărut, la finele lunii ianuarie, celebra OUG 13 la comanda lui Dragnea, prin care acesta spera să scape de toate tinichelele. Societatea civilă românească nu s-a lăsat dusă de nas și a ieșit cu sutele de mii, pentru a stopa abuzul. Presedintele Iohannis a reacționat și el cu fermitate, iar Grindeanu a făcut repede câțiva pași înapoi. Ceea ce l-a costat însă imediat postul de premier, fiind alungat de către propriul partid printr-o stranie moțiune de cenzură în parlament.

Cu Mihai Tudose, fost ministru al economiei, s-a găsit repede un înlocuitor, iar Dragnea a continuat să lucreze ”din off” pentru a controla guvernul. Cu aceleași obiective. Dar noul premier s-a complăcut doar pentru puțină vreme în rolul de executant, oferindu-i șefului său de partid, oricum compromis, doar un scurt răgaz. Tudose a reușit abil să se asigure de susținerea președintelui Iohannis și a cerut cu apăsare demiterea celor două ministrese, cercetate penal pentru abuz în serviciu într-un scandal de corupție, în care figura centrală este Dragnea: Sevil Shhaideh, vice prim-ministru și ministrul dezvoltării, și Rovana Plumb, responsabilă pentru fondurile europene. Prin retragerea a două personaje cheie din tabăra Dragnea, acesta din urmă pierde acum posibilitatea de a-și subordona pe mai departe baronii regionali PSD, prin redistribuirea fondurilor gestionate până mai ieri de cele două colege harnice și supuse..

E încă incert dacă Tudose se va folosi de knock-out-ul tehnic aplicat celui care este încă în fruntea partidului, pentru a-l elimina definitv din joc. Ar fi singura consecință logică în urma ultimului episod dintr-un șir lung de catastrofe. Iar regicidul are o tradiție îndelungată în PSD. Demisia lui Dragnea n-ar trebui să mai joace un rol prea mare în partid - măcar dintr-un reflex de auto-apărare al baronilor și susținătorilor lor. Ar trebui să le fie clar și acestora că locul celui ce pune propriile sale interese în repetate rânduri deasupra partidului sau a țării, este, la urma urmei, în lada de gunoi a istoriei.

Autor: Robert Schwartz / lp