1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Kievul trebuie să combată separatismul

Guvernul ucrainean nu poate tolera grupările separatiste înarmate şi imixtiunea Rusiei. Dar în acelaşi timp trebuie să caute şi calea dialogului, e de părere Bernd Johann.

default

Bernd Johann

Chiar dacă nimeni n-o spune încă deschis, acordul de la Geneva privind detensionarea situaţiei din estul Ucrainei pare a fi eşuat. La conferinţa desfăşurată cu o săptămână în urmă, Ucraina, Rusia, SUA şi UE au convenit asupra dezarmării separatiştilor militanţi din estul Ucrainei şi abandonarea de către aceştia a clădirilor administrative ocupate. Între timp e însă limpede că bărbaţii mascaţi, înarmaţi cu kalaşnicoave, au luat drept ostateci o întreagă regiune şi nu au deloc de gând să se retragă.

Spaţiul de manevră al guvernului ucrainean de a soluţiona conflictul pe cale paşnică devine din ce în ce mai mic. Mai multă autonomie în estul republicii sau chiar o federalizare a ţării, după cum a propus preşedintele interimar Turcinov ar putea reprezenta o cale de ieşire din criză. Dar pentru aceasta e nevoie de dialog, dialog pe care până acum separatiştii au refuzat să-l poarte. În regiunea dintre Doneţk şi Luhansk aceştia blochează pe mai departe străzile şi ţin ocupate primăriile. Ţelul declarat al separatiştilor e alipirea la Rusia a ţinuturilor pe care le-au numit "Republici Populare".

Dilema guvernului ucrainean

Kievul nu poate tolera această stare de fapt. Mai ales pentru că majoritatea populaţiei din regiunea în cauză nu doreşte anexarea la Rusia, după cum relevă sondaje recente. E drept că mulţi oameni din estul Ucrainei simpatizează cu separatiştii, dar, să nu uităm, acolo trăiesc milioane de oameni. Cei mai mulţi nici nu mai ies din casă. Aşteaptă şi speră ca situaţia să se liniştească. Kievul încearcă prin operaţiuni antiteroriste să restabilească pacea.

Dar guvernul ucrainean se află într-o dilemă. Dacă nu întreprinde nimic contra separatiştilor, atunci ar putea pierde, după modelul Crimeei, şi alte părţi din teritoriu. Dacă, pe de altă parte, recurge la forţă, s-ar putea înregistra victime în rândul populaţiei civile. Aceasta ar pierde susţinerea din partea oamenilor şi ar fi posibil ca Rusia să intervină direct în conflict.

Ameninţări belicoase inacceptabile din partea Moscovei

Preşedintele Putin a spus-o cât se poate de răspicat, anume că e oricând dispus să intrervină militar. La fel şi ministrul său de externe, Lavrov - în cazul în care ruşii din Ucraina ar avea de suferit de pe urma politicii conducerii de la Kiev. Aceasta ar echivala cu un atac la adresa Rusiei.

Ameninţări belicoase cât se poate de clare, formulate împotriva unui stat a cărui suveranitate Rusia s-a obligat s-o respecte după destrămarea URSS. Oficial, Kremlinul se arată deschis pentru dialog şi soluţionarea pe cale paşnică a conflictului. Dar Moscova pretinde renunţarea la forţă doar din partea Kievului. Până acum nu le-a cerut sub nicio formă separatiştilor să fie mai moderaţi şi să depună armele. Aşa cum Rusia nu e dispusă să-şi retragă tancurile din imediata apropiere a frontierei ucrainene. Dar pretinde ca, în schimb, Kievul să-şi retraga armata din estul Ucrainei. Aşadar să o retragă din propria ţară. Un paradox şi o perfidie în acelaşi timp.

Kremlinul susţine că nu deţine niciun control asupra grupărilor ilegale de pe teritoriul ucrainean. Acestea, însă, sunt foarte bine organizate, pregătite şi dotate. Ar fi o naivitate să credem că s-au format spontan. După cele petrecute în Crimeea, e limpede că guvernul de la Kiev crede că şi de astă dată implicate sunt unităţi speciale din Rusia.

Protecţie contra separatismului

Kievului i se reproşează că ar fi neglijat şi chiar asuprit regiunile bogat populate din est. O susţin bărbaţii mascaţi din Doneţk. O susţine Kremlinul. În ultimii ani, pe timpul preşedintelui Ianukovici, cei mai mulţi dintre liderii politici ucraineni proveneau chiar din est. Din noul guvern de la Kiev nu fac parte şi oameni politici din răsăritul Ucrainei. Acest lucru ar trebui schimbat.

Nu doar Kievul are responsabilitatea de a schimba ceva, ci şi estul ţării. Acesta ar trebui să se implice la rândul său în căutarea unei soluţii politice de aplanare a conflictului. Mulţi dintre foştii politicieni din estul Ucrainei preferă, însă, să tacă şi să aştepte. Aşteaptă să vadă cum evoluează lcururile. Aceasta dăunează însă propriei ţări. Acum ar trebui să ia poziţie şi să-şi asume răspunderea. Aceasta ar fi o cale de protecţie eficientă contra separatismului şi amestecului rusesc. Dacă nu e deja prea târziu.