1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Comentariu: Ieftinirea petrolului, binecuvântare şi blestem

Prăbuşirea preţului petrolului capătă forme dramatice. Un blestem pentru ţările exportatoare şi o binecuvântare pentru marii importatori, printre care se numără şi Germania, afirmă Henrik Böhme în comentariul său.

Regulile jocului s-au schimbat. Acum câţiva ani a fost suficient să explodeze o conductă de petrol în Nigeria, pentru ca preţul să sară şi el în aer. De altfel, când au avut loc crize mai mici sau mai mari, estimările privind preţul "aurului negru" au fost dintre cele mai pesimiste. Costul unui baril de petrol, care nu scade sub limita de 150 de dolari, ar putea, foarte curând, să depăşească pragul de 200 de dolari. La fel s-a întâmplat în 2008, când creşterea a fost de peste 100 de dolari.

Deutsche Welle Henrik Böhme Chefredaktion GLOBAL Wirtschaft

Henrik Böhme, DW

Anul 2014 n-a fost scutit defel de crize. Prin urmare, ne-am putea gândi că preţul petrolului ar trebui să atingă noi culmi, cu atât mai mult cu cât, ţări exportatoare precum Rusia, Libia şi Irak, se află ele însele în criză. Iată însă că se întâmplă exact pe dos. Începând din iunie, preţul petrolului a continuat să scadă masiv, nu puţină lume întrebându-se de ce şi, evident, cât va dura această tendinţă. Or, nimeni nu pare să ştie răspunsul.

Desigur că ţările importatoare, printre care se numără şi Germania, se află în tabăra câştigătoare. O monedă europeană slabă împiedică realizarea de economii, de vreme ce petrolul trebuie plătit în dolari americani. În acelaşi timp, actualul curs de schimb oferă un important ajutor exportatorilor germani, respectiv europeni. Conjunctura pare a fi cât se poate de fericită. Oamenii vor cheltui pe alte lucruri banii economisiţi la pompă sau pentru a încălzi casele.

Situaţia este însă complet diferită în statele exportatoare. În Rusia, de pildă, semnalul de alarmă este cât se poate de puternic, chiar dacă autorităţile de la Kremlin vor să lase impresia că totul este sub control. Scăderea preţului petrolului şi sancţiunile europene împotriva Rusiei reprezintă un cocktail deosebit de periculos pentru conducătorii de la Moscova. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Venezuela. Într-o ţară în care benzina este aproape gratuită, iar bugetul de stat se bazează în mare parte pe venituri din afacerile cu petrol, actuala scădere a preţurilor este ca un chibrit aprins pe un butoi de pulbere. Aşa încât, lucrurile par să se complice masiv pentru preşedintele Maduro.

Desigur, în acest context, sunt foarte la modă diverse teorii ale conspiraţiei, precum cea despre care vorbeşte zilele acestea preşedintele iranian Rouhany. În opinia lui, ar exista, momentan, o conspiraţie politică la nivel mondial împotriva lumii islamice. Alţii cred că ceea ce se întâmplă nu este altceva decât o mutare a SUA în meciul de şah cu Rusia, respectiv pedepsirea lui Putin. Există şi o altă părere, conform căreia, saudiţii ar urmări să bage în faliment industria americană a fracturării hidraulice. Toate sunt numai baliverne.

Piaţa petrolului este pur şi simplu prea mare şi are prea mulţi jucători. Lucrurile sunt mult mai simple. De când pe această piaţă au apărut americanii, care nu doar importă cantităţi uriaşe de petrol, ci au început să facă ei înşişi exploatare pe bază de fracking, oferta de petrol a crescut substanţial.

Prin urmare, preţurile scad. Se pare că unul sau altul din marii jucători pe piaţa petrolului va trebui să se retragă, pentru că, dacă petrolul scade sub o anumită limită, investiţiile gigantice în acest domeniu efectiv nu mai rentează. Această situaţie i-ar putea afecta la fel de mult pe canadieni sau pe americani, care au momentan în derulare proiecte masive în domeniu. Apoi, ar putea apărea tensiuni politice în ţări precum Venezuela, dacă aici se va decide majorarea cu 3 cenţi a ridicolului preţ de 2 cenţi pentru un litru de benzină.

Pe vremea când regulile jocului erau încă valabile, într-o situaţie precum cea actuală, cartelul Opec s-ar fi aşezat la masa negocierilor şi ar fi decis strângerea robinetului cu petrol pentru a stopa căderea preţurilor. Numai că la această masă nu se află nici SUA, nici Rusia. De altfel, regulamentul privind cantitatea nu mai este de multă vreme respectat nici măcar de ţările membre.

Tocmai de aceea, reuniunea Opec din noiembrie s-a dovedit a fi o formidabilă farsă. La fel se va întâmpla şi în iunie 2015, dacă până atunci va mai exista această instituţie inutilă.

Oricum, un asemenea program economic nu ar fi reuşit să pună pe picioare niciun guvern din lume: o putere de cumpărare mai mare cu 500 de miliarde de dolari la nivel mondial.