1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Iată, ONU nu doarme

Consiliul de Securitate al ONU a votat o rezoluţie care vizează suprimarea surselor de finanţare ale grupării teroriste Statul Islamic din Irak. Este un semnal foarte puternic pentru întreaga regiune, crede Gero Schließ

Până la urmă, se dovedeşte că există dorinţă de acţiune în cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Ceea ce nu a reuşit nici în cazul războiului civil din Siria, nici în timpul conflictului între israelieni şi palestinieni, ONU recuperează, acum, în contextul ameninţării teroriste din Irak.

O rezoluţie votată de toate cele 15 state membre prevede anihilarea surselor de finanţare folosite de hoardele teroriste ale "Statului Islamic" din Irak, dar şi pe cele care alimentează Frontul Al-Nusrah din Siria. Una din sursele majore de venit folosite de terorişti o reprezintă afacerile cu petrol, obţinut cu ajutorul platformelor petroliere ocupate de aceştia.

Deutsche Welle Gero Schließ

Gero Schließ, Deutsche Welle

Prin urmare, orice legătură comercială cu Statul Islamic şi Al-Nusrah sunt, din acest moment, interzise. În acelaşi timp, Consiliul de Securitate al ONU a decis să ia măsuri punitive şi în cazul a şase finanţatori ai grupării teroriste Statul Islamic, împotriva cărora s-au votat restricţii de călătorie şi îngheţarea conturilor.

Neobişnuitul consens din cadrul Consiliului oferă acestui organism posibilitatea de utiliza cea mai puternică armă pe care o are la dispoziţie - capitolul VII din Charta ONU - iar mesajul transmis teroriştilor este cât se poate de serios. Capitolul VII prevede măsuri economice şi militare, în cazul în care se ajunge la sancţiuni. Un atare pas făcut de ONU reprezintă un avertisment şi pentru alte ţări, care nu au fost, încă, nominalizate - recepţionat cu siguranţă mai ales de către ţările arabe din Golf, care au susţinut masiv, în ultimele luni, gruparea Statul Islamic. Prin urmare, importanţa rezoluţiei Consiliului de Securitate rezidă cu precădere în potenţialul ei de intimidare.

Pe de altă parte, rezoluţia are reverberaţii şi în ţările europene, inclusiv în Germania, ţară din care au plecat sute de luptători pentru a se alătura IS. Ţărilor occidentale li se solicită să ia măsuri la nivel naţional pentru a opri "fluxul de terorişti veniţi din străinătate" în Irak. Chiar dacă acest capitol al rezoluţiei este formulat în cheie mai degrabă facultativă, ţările europene vor decide să combată "turismul terorist" pentru a-şi apăra propriile interese. Nicio ţară apuseană nu doreşte să se confrunte cu luptătorii islamişti, reveniţi acasă după înfruntările din Irak sau Siria.

Fermitatea de care a dat dovadă Consiliul de Securitate al ONU a fost posibilă şi datorită votului rusesc. Dacă, anterior, în cazul Siriei şi al Ucrainei, Rusia a blocat Consiliul, de această dată Vladimir Putin a achiesat fără rezerve la sancţiunile ONU împotriva "Statului Islamic". La fel ca europenii, Putin acţionează din perspectiva intereselor ruseşti, fiind la fel de alarmat ca omologii săi occidentali de amploarea unei mişcări teroriste, pentru care nici graniţele, nici guvernele nu înseamnă nimic, care respectă Coranul şi nu ordinea mondială existentă în Orientul Apropiat de la finele celui de-al Doilea Război Mondial. Or, teama că IS ar putea inflama grupări musulmane în sudul Rusiei este reală.

Oricât ar părea de cinic, decizia ONU a avut la bază o mostră pură de "Realpolitik", fără a ţine cont de situaţia umanitară precară în care se află creştinii şi alte minorităţi religioase din Irak.

Pentru Statele Unite şi europeni, rezoluţia ONU marchează începutul unei strategii de combatere pe termen lung a grupării "Statului Islamic". Ajutoarele umanitare trimise în zonă şi raidurile aeriene erau absolut necesare. Livrarea de armament kurzilor, măsură pe care, acum, o susţin inclusiv europenii, face de asemenea parte din această strategie. Rezoluţia ONU urmăreşte să încolţească teroriştii şi să le taie finanţarea. Succesul tuturor acestor măsuri depinde foarte mult şi de voinţa politică a ţărilor care au votat rezoluţia.