1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: Genocid nu a fost. Ce a fost atunci?

Sentinţa Curţii Internaţionale de la Haga ar trebui să sprijine reconcilierea: nici Serbia, nici Croaţia nu au comis genocid în războiul anilor 90 din fosta Iugoslavie. Ce s-a întâmplat însă atunci

Limbajul juridic sună extrem de rece: elitele şovine din Iugoslavia aflată în plină dezmembrare nu ar fi încercat intenţionat să distrugă un anumit grup de populaţie pe criterii "naţionale, rasiste, religioase sau etnice". Nici total, nici parţial. Astfel au decis cu largă majoritate judecătorii Tribunalului Penal Internaţional de la Haga.

Zeci de mii de persoane au fost ucise în conflictul sârbo-croat din perioada 1991-1995. Sârbi şi croaţi înarmaţi au ucis, torturat, abuzat şi alungat civili din ambele părţi. La sfârşit, oraşe întregi au fost distruse. Întregi grupuri etnice au dispărut din ţinuturi în care locuiau de sute de ani. Şi totuşi nu a fost genocid, cred judecătorii celei mai înalte instanţe ale ONU.

Numeroşi "membrii ai unor grupuri" au murit sau au fost nevoiţi să-şi părăsească pentru totdeauna locuinţele doar pentru că erau sârbi sau croaţi. Câte un soldat, considerat şi azi la Belgrad sau la Zagreb erou naţional, a produs cu siguranţă "membrilor unui grup răni fizice şi sufleteşti grave". Acest lucru este ştiut şi de către susţinătorii de azi ai acestor "eroi" în uniforme. Exact pentru astfel de "bravuri" sunt sărbătoriţi aceşti "eroi" şi azi în spatele uşilor închise. În public, au mai redus însă tonul cu care susţin că patrioţii adevăraţi, care luptă pentru o cauză dreaptă, nu sunt prin definiţie infractori sau criminali de război.

Acum că s-a decis că nu a fost genocid, se pune o nouă întrebare: cum se numeşte ceea ce s-a întâmplat atunci în războiul sârbo-croat? De ce au fost nevoiţi să moară odată cu statul Iugoslavia şi atât de mulţi din cetăţenii săi iar alţii să fie strămutaţi? Cum s-ar descrie acum într-un cuvânt soarta crudă a victimelor? Cine le simte lipsa celor dispăruţi şi rămaşi fără mormânt, în afara familiilor lor? Să fie mai potrivită denumirea de "crime împotriva umanităţii" sau eufemismul cinic "purificare etnică"?

Dragoslav Dedovic

Dragoslav Dedovic

Potrivit estimărilor, la războiul din fosta Iugoslavie ar fi participat în jur de 500.000 de persoane înarmate. Mulţi dintre cei care au luptat ştiu cât de puţin valora atunci viaţa unui civil din tabăra adversă. Nimeni nu vorbeşte cu plăcere despre asta nici în ziua de azi. În schimb, termenul de "genocid" a devenit favoritul politicienilor de după război şi al maselor frustrate.

Ceilalţi au comis genocid, noi nu, noi am fost victime nevinovate - asta este poziţia oficială de ambele părţi. Iar pe forumurile de Internet locale care se ocupă de fosta Iugoslavie se pare că această atitudine este încă actuală. Şi că războiul sârbo-croat încă nu s-ar fi terminat.

Sentinţa TPI nu va schimba cu nimic situaţia. Este o iluzie să credem că Serbia sau Croaţia vor lua această decizie ca pe un imbold de a-i aduce în faţa justiţiei pe vinovaţii din propria tabără sau că se vor preocupa mai intens de problemele trecutului. Mai degrabă, fiecare parte se va considera exonerată pe sine şi va critica exonerarea celorlalţi. Victimele de atunci vor fi astfel încă o dată abuzate de interpretările eronate ale naţionaliştilor sârbi şi croaţi.

Sentinţa Curţii de la Haga nu poate ascunde însă realitatea: chiar dacă nu a fost oficial un genocid, în războiul sârbo-croat de acum 20 de ani s-au comis masiv cele mai grave infracţiuni. Şi nu fără intenţie. Pentru aceste crime au fost aduşi în faţa justiţiei deocamdată doar foarte puţini membri ai elitelor de atunci. Iar asta nu este deloc drept.