1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Comentariu: Genocid? Da, dar...

Acum și Bundestagul a recunoscut oficial masacrul turcilor asupra armenilor din timpul Primului Război Mondial ca fiind ”genocid”. Prin acțiunea lor, deputații nu au cules numai lauri, spune Marcel Fürstenau.

La această dezbatere nu a spus nimeni nimic greșit. Și totuși, există ceva deranjant în această rezoluție ce recunoaște genocidul împotriva armenilor, adoptată de parlamentul german. Nu este vorba despre cei care au luat cuvântul și care au fost toți de acord în ceea ce privește genocidul. Dilema lor era legată de faptul că fac la momentul nepotrivit ceva ce au omis de mult timp. Sigur că președintele turc Erdogan ar fi fost furios oricând. Dar, în situația de față, au intrat în ecuație și alte aspecte care nu sunt legate în mod direct de rezoluție.

Cel mai grav este dependența guvernului german de Turcia în contextul crizei refugiaților. Teama Angelei Merkel față de Ankara trece de zidurile cancelariei. Teama a fost atât de mare în ziua rezoluției privind genocidul armean, încât a lipsit din parlament. Deși se afla în Berlin. Sigur că în primul rând este șefa executivului și are multă treabă. Dar în calitate de deputat – Merkel îndeplinește și această funcție – ar fi conferit prin simpla prezență mai multă greutate momentului. Este păcat - ca să formulăm blând - că nu a făcut-o.

Guvernul federal ar fi trebuit să dea un alt semnal

Marcel Fürstenau, DW Berlin

Marcel Fürstenau, DW Berlin

Și ministrul federal de Externe, Frank-Walter Steinmeier, (în vizită în Argentina) și vice-cancelarul Sigmar Gabriel au lipsit. Iar asta, la un subiect deosebit de emoțional din punct de vedere istoric și politic. Dacă cumva au crezut că îl potolesc pe Erdogan în acest fel, s-au înșelat amarnic: ambasadorul turc în Germania a fost rechemat acasă imediat după adoptarea, aproape în unanimitate, a rezoluției. Politicienii de la Berlin se gândesc probabil mai mult decât până acum la posibilele măsuri care urmează să fie luate la Ankara. Prima reacție nu a fost un semn bun, cel puțin din perspectiva lui Merkel.

Ce să credem acum despre rezoluție și despre atitudinea parlamentarilor? Recunoașterea masacrului ca genocid merge pe aceeași linie cu părerile celor mai mulți specialiști și cu criteriile Națiunilor Unite. Dar Bundestagul ar fi putut să facă acest pas mult mai devreme. Un moment potrivit ar fi fost 2015, când președintele Germaniei, Joachim Gauck, a numit genocidul ca atare, la împlinirea a 100 de ani de la masacrarea armenilor. Dar atunci parlamentul nu a putut sau nu a vrut să adopte rezoluția.

Și alte atrocități

Mai există o crimă, pentru care Bundestagul nu a adoptat nicio rezoluție la mult mai mult de 100 de ani de la comiterea ei: genocidul asupra populațiilor Herero și Nama din Namibia. Făptașul a fost Reichul German, între anii 1904 și 1908. În momentul de față, cele două țări negociază cu succes asupra unei declarații comune legată de atrocitățile comise. Este un progres care merită salutat. Dar Bundestagul, care din motive respectabile a venit atât de rapid cu rezoluția față de Armenia, ar fi putut să se exprime și în ceea ce privește Namibia și să o ia înaintea guvernului federal. Această amânare umbrește și rezoluția referitoare la genocidul asupra armenilor.