1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Europa nu are nevoie de noi graniţe!

Ceva până ieri de neimaginat tinde să devină realitate: Scoţia ar putea ajunge un stat independent. Europa nu are însă nevoie de noi graniţe, consideră Christoph Hasselbach.

Unii au de gând să ridice un zid despărţitor. La figurat, cel puţin. Liderul naţionaliştilor scoţieni, Alex Salmond, nu vrea, bineînţeles, să transforme străvechiul Limes ridicat sub împăratul roman Hadrian într-o graniţă impenetrabilă, care să separe Scoţia de Anglia. Dar el vrea un stat propriu, care ar avea, implicit, o frontieră veritabilă cu vecinul de la sud. Şi chiar dacă această frontieră va fi mai mult una simbolică, ea ar separa, mental şi în viaţa de zi cu zi, ceea ce a fost unit în ultimii mai bine de 300 de ani.

Scoţia ar putea fi însă numai începutul. Dacă scoţienii vor deveni independenţi, ce argumente ar mai avea Spania să se opună independenţei Cataloniei sau Ţării Bascilor? De ce nu s-ar desprinde Flandra de regatul Belgiei? De altfel, acest din urmă caz este unul foarte dificil, fiindcă Valonia francofonă, rămasă fără Flandra flamandă, n-ar fi capabilă să supravieţuiască din punct de vedere economic. Ce ar fi dacă şi bavarezilor le-ar veni ideea să se desprindă într-o zi de restul Germaniei? Sau germanofonilor din Tirolul de Sud să se desprindă de Italia?

Miza sunt de fapt banii

Christoph Hasselbach

Christoph Hasselbach

Argumentul oamenilor din regiunile respective, acela că sunt asupriţi de guvernele statelor din care fac parte, stătea în picioare cu decenii sau secole în urmă. Astăzi însă nu mai poate fi vorba de aşa ceva. Londra nu le mai face astăzi greutăţi scoţienilor nici din punct de vedere cultural. De multă vreme, scoţienii au parlament propriu. De o autonomie comparabilă se bucură în prezent şi catalanii. Iar competenţele guvernelor regionale ar putea spori în continuare. Asta le-a promis de altfel premierul britanic David Cameron scoţienilor, cu câteva zile în urmă. De fapt, în cadrul UE, comunităţile nici nu mai au nevoie de un stat propriu pentru a-şi afirma identitatea în cadrul ansamblului unei naţiuni.

Pe de altă parte, criza financiară a demonstrat că statul naţional şi nu UE devine cadru de referinţă în vremuri neprielnice. Aşa de pildă, Royal Bank of Scotland a beneficiat şi ea de ajutoarele financiare acordate de guvernul de la Londra. Singurul argument valabil al independentiştilor este acela că regiunea lor contribuie într-un volum prea mare la bugetul ţării din care face parte. De asta se plâng şi scoţienii şi catalanii şi flamanzii. Ei vor să păstreze banii în regiunea lor, să nu-i vireze către centrală, care apoi să-i redistribuie în funcţie de nevoile fiecăruia. Dar oare se poate întemeia un stat numai pe asta?

Argumentul economic nu este unul solid. Dacă Scoţia se desprinde de Marea Britanie, ambele ţări vor avea de suferit. Două armate, două diplomaţii, două administraţii la toate nivelurile costă mai mult decât una singură. Iar independenţa va pune pe tapet o sumedenie de alte chestiuni, de care încă nici nu se ştie în totalitate.

De pildă: îşi poate cineva păstra cetăţenia britanică dacă este domiciliat în Scoţia? Cum se vor împărţi chestiuni comune, cum ar fi datoriile de stat? Ce monedă va avea noua ţară? Va putea o Scoţie independentă să adere fără probleme la NATO şi UE?

Chiar dacă toate aceste chestiuni vor fi rezolvate cu bună voinţă, lira sterlină este de pe acum afectată de nesiguranţa existentă. Dacă scoţienii vor vota pentru independenţă, se va intra într-o fază de tranziţie care va dura luni dacă nu ani. Aceasta va fi obligatoriu însoţită de turbulenţe. Şi în ce scop totul? UE constituie un avantaj până şi în ochii euroscepticilor. Piaţa internă, libera circulaţie a persoanelor şi capitalului nu sunt de lepădat.

Mai bine chiar decât piaţa internă a UE funcţionează pieţele interne naţionale. De exemplu cea din care face parte Scoţia împreună cu restul Marii Britanii. De ce să fie această libertate îngrădită de o nouă graniţă? Europa nu are nevoie de aşa ceva. Aşadar: dragi scoţieni, Limesul lui Hadrian are aproape 2000 de ani vechime şi face parte din Patrimoniul Cultural Mondial. Ajunge dacă rămâne o atracţie pentru turişti.