Comentariu: Europa e cât de cât salvată

Şefii guvernelor ţărilor de pe aşa-numita rută balcanică s-au înţeles asupra pachetului de măsuri de urgenţă numai în urma presiunilor masive, a ameninţărilor şi a apostrofărilor reciproce. Dar bine că măcar au făcut-o! Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, este cel care a impulsionat planul de eliminare a haosului ruşinos de pe ruta refugiaţilor. Cu siguranţă Juncker a fost eroul serii la Bruxelles.

Iniţial, liderii statelor balcanice şi-au făcut tot felul de reproşuri. După ore în şir de discuţii au fost nevoiţi, totuşi, să schimbe registrul. Nu numai situaţia catastrofală privind îngrijirea zecilor de mii de refugiaţi trebuie îmbunătăţită, ci şi coeziunea Uniunii Europene se află în impas. Dacă măsurile prevăzute de planul lui Juncker nu vor fi aplicate în cel mai scurt timp, credibilitatea guvernelor şi a CE vor avea de suferit.

În ultimele săptămâni au tot fost adoptate decizii - greu sau chiar imposibil de pus în practică. Actualul plan de urgenţă este ultima şansă de a ţine sub control situaţia gravă de pe ruta balcanică. Chiar ar fi un mare pas înainte dacă s-ar reuşi înfiinţarea a 100.000 de locuri provizorii pentru cazarea şi înregistrarea solicitanţilor de azil. Pe viitor va fi imposibil să trimiţi refugiaţii mai departe şi să arunci totul în spinarea următoarei ţări aflate pe rută.

Rolul-cheie al Greciei

Aflată la începutul rutei refugiaţilor, Grecia a făcut prea puţin până acum pentru a-şi onora obligaţiile. Atena nu mai are scuza crizei economice şi nici nu mai poate da vina pe Turcia. Premierul Alexis Tsipras trebuie să acţioneze. Preventiv, şeful guvernului elen a subliniat că este complet dependent de sprijinul financiar al Uniunii.

Ungaria s-a încăpăţânat să-şi menţină poziţia. Premierul Orban, care se simte numai un observator al situaţiei dificile prin care trece Europa, fiindcă ţara sa nu se mai află pe ruta refugiaţilor, a încasat bobârnace din cauza atitudinii sale cinice.

Politicianului de la Budapesta i s-a reamintit că ţara sa este unul dintre principalii beneficiari de fonduri europene. Undeva există şi-o limită a moralităţii. Scutul, blocajele, zidurile - nu sunt reţete europene. Premierului Orban i s-au pus din nou în vedere toate acestea la reuniunea de la Bruxelles. Însă cât timp va rezista reînviata solidaritate europeană?

Problema graniţelor exterioare

Recentul summit nu va soluţiona criza refugiaţilor şi nici nu va diminua afluxul de migranţi, dar sperăm că măcar situaţia va fi mai bine gestionată. Că drumul refugiaţilor din Grecia până în Germania va fi ceva mai ordonat. Căci aceasta este cea mai mare problemă a cancelarei Angela Merkel. Zilnic în Germania vor sosi mii de oameni. Până când graniţele exterioare ale Uniunii vor fi mai bine protejate şi refugiaţii vor putea fi înregistraţi în Grecia sau Italia, vor fi îngrijiţi sau chiar trimişi în ţările de provenienţă, vor mai trece luni de zile. Şi tot luni de zile vor mai trece până când Turcia va acţiona aşa cum e de dorit. Va face faţă Germania până atunci? Dar cancelara Merkel?

Căci întregul culoar balcanic funcţionează atâta timp cât ţările occidentale de la capătul rutei preiau refugiaţi. Dacă Germania sau Austria şi-ar închide graniţele, în Balcani s-ar instala haosul. Unele ţări au ameninţat fără ocolişuri că se vor baricada. Liderii acestor state o acuză pe Angela Merkel că poartă răspunderea actualului val de refugiaţi. Dacă cei care au ameninţat vor trece la fapte, sfârşitul Uniunii Europene - aşa cum o cunoaştem noi - ar fi inevitabil.

Dacă totul va merge bine, deciziile proaspăt adoptate vor relaxa situaţia - dar numai pentru o vreme. Tocmai de aceea va trebui să se lucreze la soluţii pe termen lung atât pentru binele refugiaţilor, cât şi al Europei.