Europa în stare de urgență

Încet, poate prea încet, în UE încep să se ia măsuri împotriva crizei refugiaților. Miniștrii de Interne din cele 28 de state comunitare au dat startul la Luxemburg aplicării sistemului de repartizare a refugiaților în țările UE conform unor cote fixe. Măsura are caracter provizoriu, încă nu a fost găsită o soluție definitivă. Italia și Grecia se vor concentra serios pe construirea unor centre de preluare mai mari. Granițele Uniunii vor fi mai bine controlate. Traficanții de persoane din Libia vor fi mai eficient combătuți. Expulzările azilanților respinși vor fi urgentate. Miniștrii de externe din Uniune discută cu Turcia despre o colaborare mai bună în vederea opririi la sursă a fluxului de refugiați.

Multe măsuri bune, toate însă în stadiu incipient. UE nu mai are însă prea mult timp la dispoziție.

S-ar putea ca realitatea să o ia înaintea greoiului aparat comunitar. Zilnic mii de persoane sosesc la frontierele externe ale UE și, prin Balcani sau Italia, își continuă drumul spre centrul Europei, în special spre Germania. Până când măsurile stabilite vor fi aplicate și vor începe să funcționeze, cu efectul principal de reducere a numărului de refugiați, s-ar putea să dureze luni bune. Vor mai rezista atât de mult țările care preiau grosul refugiaților? Sau se va sătura Bavaria și va închide granițele cu Austria?

Germania - prizoniera propriei politici

O astfel de decizie ar determina o reacție în lanț de-a lungul rutei balcanice. Sistemul granițelor deschise, cât de haotic ar părea în prezent, funcționează doar dacă refugiații sunt primiți în Germania, la finalul cursei lor cu obstacole prin Europa. Dacă Germania închide frontierele, mii de refugiați rămân fără soluție. O consecință ar fi tensionarea majoră a situației în Balcani, de exemplu între Serbia și Croația, țări care deja își păstrează cu greu calmul în actualul context.

Cancelara germană nu mai poate spune că Germania nu se mai descurcă, chiar dacă ar vrea să facă asta, din cauze de politică internă.Ea trebuie să strângă din dinți pentru că este prizoniera propriei sale strategii. Altfel, Europa va fi cuprinsă de un conflict care va fi foarte greu de adus sub control. Austria contra Ungariei. Ungaria contra Serbiei. Macedonia contra Greciei. Iar refugiații vor deveni victime ale unor confruntări inumane de interese naționale.

Presiune mare pe diplomați

Este desigur necesară și combaterea cauzelor migrației în țările de origine ale refugiaților. Aceasta înseamnă inclusiv pacificarea Siriei. Ceea ce nu s-a reușit deloc în ultimii ani: nici în Africa, nici în Afganistan, nici în Irak. Nu mai este timp nici în această privință: fluxul refugiaților nu va scădea iar presiunile pe diplomați sunt foarte mari.

De aceea aceștia sunt gata să facă compromisuri. Turcia va pretinde un preț ridicat pentru cooperarea sa. Și Rusia va încerca să profite de ajutorul pe care îl dă la rezolvarea conflictului sirian.

UE plătește prețul neglijenței sale

UE plătește acum prețul eșecului de a adopta o politică comună judicioasă pentru refugiați și azilanți. Subiectul a fost mereu amânat. Migrația ilegală din vestul Balcanilor a fost pentru prea mult timp tolerată. Nu s-au creat condițiile unei imigrații legale. Acordul Dublin, care prevede reținerea refugiaților în statele de la frontierele externe ale UE sau chiar în state terțe sigure, a fost menținut în ciuda faptului că realitatea i-a dovedit practic ineficiența. UE a trecut prea mult timp cu vederea faptul că țări de intrare ca Grecia și Italia (și înaintea lor Spania și altele) au ignorat pur și simplu aceste reglementări.

Acordul Dublin a murit, este timpul pentru un nou sistem de acordare a azilului. Iar acesta trebuie rapid pus în funcțiune. Haosul care domină acum Europa este un haos preanunțat. Iar timpul se scurge în defavoarea blocului comunitar.