Este, din nou, cam rece

Când îşi va încheia mandatul, adică peste aproximativ trei luni, preşedintele Barack Obama o să ştie cu siguranţă care este cel mai mare eșec politic al său, laolaltă cu marile greșeli pe care le-a făcut în politica externă. Intervenţia fără tragere de inimă şi lipsită de strategie în Libia, urmată de haos? Renunţarea la sancţionarea încălcării "liniei roșii" în Siria, ţară lăsată pradă terorii şi crimelor în masă?

Sau, poate, incapacitatea de a aduce relația cu Rusia pe drumul cel bun? La urma urmei, prin gesturi melodramatice, Obama a anunţat, imediat după preluarea mandatului, o "repornire" a relaţiei SUA-Rusia. Aceste vorbe au fost, desigur, o castană dată predecesorul său, George W. Bush. Totuşi, Obama nu a vrut să-l provoace la nivel neoimperial pe președintele rus, ci i-a propus un parteneriat.

Astăzi, eșecul complet şi teribil al acestui experiment este evident. Relațiile sunt mai reci decât în oricare alt moment de după încheierea "Războiului Rece". Conducerea Rusiei, urmărită de fantomele "revoluțiilor colorate" din ţările vecine, precum și de protestele interne, a strâns robinetul represiunii, a început retorica anti-americană și a căutat - cu o singură excepție - confruntarea cu Statele Unite, nu cooperarea. Politica agresivă a Rusiei în Ucraina a fost urmată de o intervenție militară în Siria. Putin s-a folosit din plin de vidul creat de abordarea ezitantă şi lipsită de fermitate a americanilor.

Pretinzând că nu este interesat decât de egalitatea cu Statele Unite la nivel mondial, Putin i-a vârât lui Obama degetul în ochi. O îndrăzneală greu de descris a fost bombardarea unui convoi ONU, chiar la scurt timp după ce reprezentanţii Rusiei și Statelor Unite păreau că au ajuns la un consens privind încetarea focului în oraşul sirian Alep. O farsă! Astăzi, Alep se aseamănă şi mai mult cu Groznîi, capitala cecenă, pe care, cu ani în urmă, ruşii au făcut-o praf şi pulbere.

Putin a decis în mod clar că, în lunile rămase până la terminarea mandatului la Casa Albă, nu îi va mai îngădui lui Obama - pe care îl consideră un tip docil - să bifeze vreun succes. Ba poate chiar crede că, dacă Trump ajunge preşedinte, va avea un frăţior întru convingeri la Washington. Ar fi, deci, bărbații puternici între ei. În cazul în care preşedinte ar ajunge Hillary Clinton, Putin s-ar putea confrunta, probabil, cu mai multă rezistență, dar nici aceasta de netrecut.

În prezent și pe termen scurt se poate constata că Putin încă visează la vremurile sovietice de altădată. Atâta timp cât el visează acest vis și acționează în consecință, îi va plăcea rolul de scandalagiu care tulbură pacea.

Autor: Klaus-Dieter Frankenberger (FAZ) / vd