1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Erdogan a semănat vânt şi culege furtună

În Turcia atentatele cumplite se ţin lanţ. Preşedintele Recep Tayyip Erdogan este singur responsabil pentru efectele devastatoare ale calculelor greşite pe care şi le-a făcut, consideră Baha Güngör.

Cu mult înainte de numărătoarea inversă dintre ani s-a anunţat în Turcia devastatorul atentat din localul de lux "Reina" din Istanbul. Prea cârtiseră  săptămânile trecute diverşi şarlatani purtând titluri cum ar fi "Imam" sau "Hogea" pe reţelele de socializare împotriva petrecerilor de revelion, considerate de ei expresia decadenţei vestice. Aceşti şarlatani nu s-au sfiit nici să-i califice drept "necredincioşi" pe simpatizanţii stilului de viaţă occidental, să-i transforme în ţinte ale violenţei. Chiar şi Oficiul pentru probleme religioase, cea mai înaltă instanţă în domeniu din Turcia seculară, s-a pronunţat într-o circulară distribuită tuturor moscheilor împotriva petrecerilor de revelion, incompatibile cu tradiţia islamică.

Teroarea va continua

Aşa că nu s-a mai pus problema dacă terorişti islamişti înarmaţi vor comite atentate în noaptea de revelion. Doar întrebarea unde vor lovi ei era fără răspuns. De aceea, poliţia din Istanbul a scos în stradă 17.500 de poliţişti, cu sarcina de a împiedica o baie de sânge. Dar tocmai în faţa localului "Reina" era postat un singur poliţist, care a fost împuşcat de atentator, înainte de a-i ucide sau răni pe ceilalţi clienţi. De aceea, o sumedenie de teorii conspiraţioniste au şi început să circule. Cert este doar că Turcia se află în toiul celei mai severe crize interne, în toiul celui mai cumplit haos, de la fondarea republicii, în 1923.

Guengoer Bahaeddin Kommentarbild App

Baha Güngör

Orbit de ţelul de a transforma Turcia într-o republică prezidenţială după model francez sau american şi de a se ridica în poziţia de conducător unic al ţării şi poporului său, Erdogan şi-a făcut o serie de calcule eronate autodistructive. Vremurile în care Erdogan era privit cu entuzism în Germania şi UE ca un reformator au trecut demult. În loc să conducă spre UE o Turcie intactă politic şi economic, orientată cultural spre valorile contemporane, Erdogan a anulat pentru totdeauna orice urmă de încredere în propria sa persoană. În loc să consolideze drumul reconcilierii cu kurzii, preşedintele de la Ankara s-a decis pentru confruntarea făţişă. De la anularea de facto a alegerilor parlamentare din 7 iunie 2015, în Turcia au murit în atentate teroriste aproape 1500 de oameni. Alţi câteva sute au fost răniţi. Iar sfârşitul acestor atacuri ucigaşe nu se arată la orizont. O dovadă este atentatul recent de pe malul Bosforului. O previziune realistă a anului în curs cuprinde încă multe alte atentate. Cu urmări negative asupra economiei, lirei turceşti şi nu în ultimul rând, asupra turismului, care înregistrează deja pierderi însemnate.

Siria, marea provocare

Erdogan nu mai poate da înapoi. El trebuie să lupte cot la cot cu Rusia în Siria până la capăt, până la victoria finală asupra "Statului Islamic". Trebuie să lupte împotriva unei organizaţii de ale cărei stihii, pe care iniţial a încercat să le apuce cu o mănuşă de catifea, nu mai poate scăpa. Armata turcă luptă concomitent şi împotriva kurzilor sirieni pentru a nu le permite să controleze un teritoriu compact de-a lungul graniţei cu Turcia. În politica internă, lupta este îndreptată împotriva organizaţiei FETÖ, trecută pe lista entităţilor teroriste, condusă din exil de predicatorul Fethullah Gülen, fostul tovarăş de drum al lui Erdogan. Mai bine de 100.000 de funcţionari ai statului au fost concediaţi sau suspendaţi din serviciu. Mai bine de 40.000 de oameni au fost aruncaţi în închisori, fiind acuzaţi că sunt sau au fost membri ai „FETÖ". Acuzaţiile sunt, bineînţeles, lipsite de dovezi convingătoare.

Dacă Erdogan vrea să-şi recâştige încrederea în ţară şi străinătate trebuie să-şi regândească acţiunile. Ar trebui de pildă să nu se rezume la o declaraţie scrisă după atacuri de genul celui din noaptea de anul nou, ci să se implice activ la capturarea făptaşului sau făptaşilor. În plus, ar trebui să nu se distanţeze doar de cei care îi ameninţă pe cei care respectă valorile europene sau care adoptă un alt stil de viaţă. Mai degrabă el ar trebui să dea dispoziţie justiţiei şi poliţiei care îi sunt subordonate, să pună capăt ameninţărilor proferate în public la adresa unor oameni şi instituţii. De asemenea, el nu ar trebui să acuze cu fiecare ocazie UE şi Germania că sprijină terorişti şi organizaţii ale lor şi că le acordă adăpost.

Domnia arbitrariului

În Germania, noţiunea de stat de drept însemnă că justiţia şi organele de securitate sunt obligate să demonstreze fără doar şi poate vinovăţia persoanelor acuzate, înainte de a fi condamnate. În Turcia însă, numai a gândi altfel decât guvernanţii constitue un delict care atrage după sine arestarea. Pentru a fi din nou liber, acuzatul trebuie să-şi demonstreze vinovăţia. De aceea, mai bine de 170 de ziarişti, oameni de ştiinţă şi scriitori se află după gratii şi trebuie să suporte interogatorii vreme de cinci zile, în condiţii de stare de asediu, înainte de a li se dea permisiunea să-şi contacteze un avocat. În acest fel, Turcia nu va reuşi să facă faţă provocărilor secolului XXI.

Baha Güngör/ ia