E rândul Cubei

Sigur, nu mai există demult un motiv clar care să menţină Cuba pe lista terorii. Dacă administraţia şi Congresul american îşi respectă propriile reguli, acest pas este obligatoriu. Guvernul s-a referit la acest aspect în momentul anunţării deciziei. Etichetarea unui stat vecin ca fiind implicat în acţiuni de sprijin a celor care susțin terorismul, fără nici un fel de dovadă privind activităţile teroriste sau sprijinul concret, nu se poate încadra în democraţia secolului al XXI-lea.

Totuşi, rămâne un aspect. Motivul a fost clar precizat de preşedintele Obama, într-un interviu, atunci când s-a referit la criteriile decizionale: nu contează dacă un stat acţionează în mod autoritar sau represiv asupra populaţiei proprii. Sună brutal. Dar, dacă acesta ar fi un criteriu, atunci pe lista terorii s-ar regăsi state ca Arabia Saudită şi China.

Izolarea Cubei nu a fost un succes

Cuba continuă să se considere ca fiind o "dictatură a proletariatului". Opoziţia este reprimată, iar libertatea de opinie rămâne o necunoscută. Ideologic, SUA şi Cuba se află la ani lumină distanţă, ceea ce nu se va schimba, dacă ar fi să ne luăm după declaraţiile făcute de preşedintele Cubei, Raul Castro. Şi totuşi, preşedintele american acţionează corect. La nivelul politicii reale, izolarea şi discriminarea Cubei, decenii la rând, nu au adus nimic. Apropierea, în schimb, îmbunătăţeşte imaginea şifonată a SUA în toată America Latină. Şi, în treacăt fie spus, aduce şi o mulţime de şanse economice.

Ideologic chiar, această schimbare este firească. O democraţie funcţională se distinge prin respectarea legii de către guvern, prin posibilitatea cetăţenilor de a-şi face dreptate în justiţie şi prin evitarea "dublei măsuri" la nivelul politicii externe. Este un idel înalt, care nu poate fi mereu atins, nici în Europa, dar nici în Statele Unite ale Americii. Dar democraţiile reuşesc să producă schimbări, chiar dacă uneori este nevoie de confruntări publice dure. Acum Obama stabileşte noi standarde, greu de acceptat pentru mulţi americani. Şi totuşi se va impune. Rezistenţa din Congres nu echivalează decât cu o întârziere, dat fiind că planurile lui Obama se bucură de o susţinere transpartinică - rezultat al unei discuţii deschise, bazate pe principii democrate.

SUA îşi recâştigă credibilitatea

Acest proces fără precedent stabileşte noi standarde, atât pentru Cuba, cât şi pentru alte ţări latino-americane. Dacă principiul "schimbare prin apropiere", care în perioada Germaniei divizate a fost intens criticat, va funcţiona şi în Cuba, rămâne de văzut. Cu atât mai mult cu cât politica deschiderii pe atunci a fost dublată de o puternică politică de înarmare. Nu toate statele din fostul "bloc comunist" sunt astăzi libere. Rusia şi China sunt exemple evidente care contrazic teoria apropierii politice şi economice în schimbul pluralismului şi al recunoaşterii drepturilor omului.

Dar, cu fiecare pas pe calea acestei apropieri, SUA îşi recâştigă credibilitatea: credibilitatea democraţiei. Cuba primeşte un mare acont de încredere. Nimeni nu aşteaptă o schimbare a sistemului sub Raúl Castro. Dar dacă el nu vrea să îşi piardă rapid acest acont, atunci recunoaşterea drepturilor omului şi libertăţii de opinie trebuie să devină în Cuba mai mult decât o promisiune oficială. Embargoul economic, cel care afectează cel mai puternic Havana, nu a fost ridicat. Pentru această decizie, Congresul american se va împărţi în alte tabere. Castro l-ar putea ajuta pe preşedintele Obama, deservindu-și în acelaşi timp propriul interes.