E bine că vorbesc
22 ianuarie 2015Şefii diplomaţiei din Rusia şi Ucraina găsesc cu greu un limbaj comun. Nimic de zis, e bine că au acceptat să semneze o declaraţie comună. În care declaraţie se referă la retragerea armamentului greu, de-a lungul unei zone tampon. Au ajuns la acest compromis, după ce luptele din estul Ucrainei s-au înteţit în ultima săptămână şi după cei mai mulţi civili şi-au pierdut viaţa în zilele din urmă. Sunt cele mai violente schimburi de focuri din ultimele luni: pe ruinele aeroportului din Doneţk are loc un război psihologic între armata ucraineană şi separatiştii susţinuţi de Rusia.
În plin coşmar est-ucrainean, la Berlin s-au întâlnit miniştrii de externe ai Rusiei şi Ucrainei cu omologii lor din Germania şi Franţa. A fost a doua întâlnire în decurs de o săptămână. Aşteptările erau modeste. Şi nici după întâlnire, nimeni nu vrea să vorbească despre rezultate spectaculoase.
Ultima şansă pentru o soluţionare politică
Este foarte neclar, dacă înţelegerile de la Berlin vor fi puse în practică. Prea des au fost incălcate în ultimele luni tot felul de acorduri. Pentru a-i convinge şi pe separatişti, se impun acum noi negocieri. Grupul internaţional de contact, din care fac parte reprezentanţi ai tuturor taberelor beligerante, trebuie să se întrunească rapid pentru a discuta despre soluţionarea pe cale paşnică a conflictului. Separatiştii îşi urmează agenda fără nici un compromis. Mizează în continuare pe separare cu ajutorul armelor şi al luptătorilor sosiţi din Rusia. Şi nici Ucraina nu este scutită acum de influenţa unor minţi încinse.
Totuşi, eforturile diplomatice sunt corecte: Moscova şi Kievul încearcă să dialogheze. Şi pentru că ambele tabere ştiu că distrugerea acestui ultim fir de speranţă ar echivala cu îngroparea oricărei speranţe privind încetarea vărsării de sânge. De acolo nu ar mai fi decât un pas mic spre un război deschis. Până acum, Moscova a luptat sub acoperire. Dar, dacă separatiştii ar ajunge la strâmtoare, atunci Rusia s-ar vedea nevoită să intervină. Urmarea ar fi un război, din care nimeni nu ar avea de câştigat.
Doar miniştrii de externe mai stau de vorbă
Cu o fermitate extraordinară, Germania şi Franţa insistă asupra progreselor politice. Nu vor să distrugă firul discuţiilor. În acest moment, Frank-Walter Steinmeier este cel mai important intermediar în actualul conflict. Rămâne în contact direct cu Moscova şi dintre diplomaţii occidentali este probabil singurul care îi mai poate aduce la aceeaşi masă pe ucraineni şi ruşi.
Relaţiile ruso-americane sunt îngheţate. Şi nici între UE şi Moscova nu prea mai există comunicare. Însăşi cancelara Angela Merkel şi preşedintele Vladmir Putin, care au vorbit des în ultimul an nu prea mai au ce să-şi spună. Din punctul de vedere al cancelarei este de înţeles: Putin a tot bruscat-o. Merkel nu a putut obţine nimic de la un preşedinte fixat pe o poziţie confruntativă.
Şi aşa au rămas miniştrii de externe singurii care mai vorbesc unii cu alţii. Este deci clar că nici o parte nu a închis definitiv porţile comunicării. Dar portiţa este una din ce în ce mai mică.