1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: Duelul TV Schulz vs. Juncker

Cei doi candidaţi de vârf la funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, social-democratul Martin Schulz şi creştin-democratul Jean-Claude Juncker s-au străduit vădit să se confrunte în faţa camerelor de filmat.

Confruntarea celor doi candidaţi la preşedinţia Comisiei Europene, Martin Schulz şi Jean-Claude Juncker, transmisă joi seara la televiziunea publică germană, ZDF, în colaborare cu postul austriac ORF, n-a fost până la urmă chiar un adevărat duel televizat, un duel între viziunile conservatoare şi cele social-democrate privind viitorul UE. În prea multe chestiuni de importanţă majoră privind politica europeană părerile celor doi politicieni coincid, pur şi simplu. Schulz şi Juncker au lăsat chiar impresia a fi aliaţi secreţi, care apără împreună ideea europeană. Veritabilul adversar în duelul TV fost unul invizibil, anume dezinteresul multor cetăţeni ai UE faţă de scrutinul european de la 25 mai şi populismul, fie el de dreapta, ori de stânga.

Strategia n-a funcţionat

Măsura în care acest adversar - comun - va fi înfrânt, se va afla abia în seara alegerilor. Ideea a fost ca actuala campanie electorală dinaintea euroalegerilor, percepută de mulţi ca fiind plictisitoare, să prindă viaţă, să fie personalizată şi să devină mai europeană.

Şi celelalte partide - liberalii, ecologiştii şi stânga - se străduiesc să-şi facă mai bine cunoscuţi candidaţii de vârf. Aceştia colindă UE în lung şi-n lat şi participă la diferite dezbateri pe teme europene. Totuşi tentativa de a trezi interesul electoratului n-a dat roadele scontate. În principal pentru că nu există o opinie publică paneuropeană. Iar aceasta, din cauza faptului că cetăţenii UE nu vorbesc aceeaşi limbă.

Christoph Hasselbach

Christoph Hasselbach

Factorul lingvistic

Dezbaterile traduse devin anoste. Juncker şi Schulz, de exemplu, se pot confrunta verbal în germană. Ambii vorbesc perfect limba. Cu toate acestea, germanul Martin Schulz are un oarecare avantaj în faţa unui public german faţă de Juncker. Dacă dezbaterea ar avea loc la televiziunea franceză, atunci avantajul ar fi de partea luxemburghezului Juncker.

Apoi dezbaterea ar fi fost cu siguranţă ceva mai plină de viaţă dacă la ea ar fi participat şi ceilalţi candidaţi la preşedinţia Comisiei Europene. Într-un astfel de caz, duelul TV s-ar fi putut desfăşura în limba engleză. Ceea ce ar fi fost însă destul de plictisitor pentru publicul german, care ar fi fost nevoit să urmărească traducerea dezbaterii din engleză în germană. Aceasta şi-ar fi pierdut văpaia retorică. Poate că şi din acest motiv cele două posturi de televiziune, ZDF şi ORF, i-au invitat doar pe Schulz şi pe Juncker.

Gradul de cunoaştere

Actualul preşedinte al Parlamentului European, Martin Schulz, a făcut, pare-se, o impresie ceva mai bună şi din cauza faptului că, în Germania, e ceva mai cunoscut decât contracandidatul său, fostul premier al Luxemburgului. Dar nici în Germania, Schulz nu e aşa de cunoscut precum s-ar crede.

Parte din sistem

Pe lângă limbă şi gradul de cunoaştere, candidaţii de vârf la apropiatele euroalegeri mai au un dezavantaj. El se manifestă cel puţin în momentul în care se străduiesc să-i atragă la urne pe cei dezinteresaţi de poltica europeană sau pe cei dezamăgiţi, pe eurosceptici. Atât Schulz cât şi Juncker sunt 'parte a sistemului'. Aşadar electoratul care n-are încredere în instituţiile europene nu va avea nici în ei.

Ţinând cont de rezultatul posibil al scrutinului, în baza estimărilor făcute de experţi, doar unul din cei doi ar avea şanse de a deveni viitorul preşedinte al Comisiei. Dar nu e sută la sută sigur că şefii de stat şi de guvern îl vor propune pe candidatul formaţiunii politice care va întruni majoritatea de voturi la alegerile din 25 mai. Dacă nu o fac, atunci înseamnă că îşi vor încălca promisiunile electorale. Juncker şi Schulz au făgăduit cetăţenilor europeni care se vor prezenta la urne că ei îl vor alege practic pe viitorul şef al CE. Dacă nu-şi respectă angajamentul, UE riscă să alunece într-o criză de proporţi.

Şi această teamă îi uneşte pe cei doi candidaţi la preşedinţia Comisiei de la Bruxelles.