Dialog într-o perioadă de alienare

Probabil că nu aceasta a fost intenţia, dar SUA au majorat ponderea politică a Rusiei. Acesta este unul din numeroasele efecte secundare ale denunţării unilaterale, de către Washington, a acordului nuclear cu Iranul. Şi guvernul de la Moscova doreşte neapărat menţinerea în vigoare a acordului, trezindu-se automat în aceeaşi tabără cu ţările din vestul Europei. La Paris, Berlin şi Londra se ştie prea bine cât de solide sunt legăturile Rusiei cu regimul de la Teheran. Iranul şi Rusia sunt ţări aliate, care luptă umăr la umăr în războiul din Siria. 
Ceea ce până acum a fost un ghimpe în ochii occidentalilor a devenit acum un avantaj pentru Rusia. Politica autistă a preşedintelui SUA, Donald Trump, poate fi contracarată numai cu condiţia să nu ajungă să dea tonul la Teheran exponenţii liniei dure. Iar influenţă asupra conducerii statului teocratic exercită mai ales Kremlinul. Pe scurt, ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, poate constata cu satisfacţie că poziţia sa s-a întărit. 

Rusia, o putere ostilă? 

Această mişcare a plăcilor tectonice în politica mondială îi era cunoscută joi şefului diplomaţiei germane, Heiko Maas, când a efectuat prima sa vizită oficială la Moscova. Dar acesta nu a fost singurul handicap al politicianului german. Maas a adoptat o poziţie nouă faţă de Moscova, distanţându-se de ambii săi predecesori în funcţie care, deşi au fost şi ei laburişti, pot fi priviţi drept prieteni ai Rusiei. 

Într-un interviu, Maas declarase că Rusia acţionează "tot mai ostil". Pentru această afirmaţie el a fost aspru criticat în Germania, mai ales în interiorul propriului partid, SPD. Numeroşi social-democraţi germani consideră că moştenirea deschiderii spre est iniţiată de Willy Brandt în urmă cu multe decenii poate fi salvată doar manifestând înţelegere pentru ambiţiile neoimperiale şi linia autoritară ale regimului Putin. Această poziţie fundamentală a laburiştilor germani dă naştere câteodată unor incidente bizare. 

Apropiere ostentativă de Putin

Fostul cancelar german Gerhard Schröder lucrează între timp pentru gigantul energetic Gazprom, aflat în proprietatea statului rus. Politicianul social-democrat nu evită să se afişeze în public drept mare prieten al lui Vladimir Putin. La începutul săptămânii, cu prilejul reînvestiturii lui Putin în funcţia de preşedinte, Schröder s-a aflat în primul rând, între patriarhul rus Kiril şi premierul Medvedev. O mai mare apropiere de puterea de la Kremlin nici nu ar fi posibilă. 

Dar Maas a ales să ia distanţă. Cu toate astea, segmentul pro-Kremlin din rândul opiniei publice germane, compus nici pe departe doar din social-democraţi, i-a cerut să reia neapărat dialogul cu Rusia. La Moscova, Maas a replicat că doreşte "un dialog veritabil, nu unul doar din dorinţa de a avea dialog". 

Prezentarea listei cu păcate 

Anexarea peninsulei ucrainene Crimeea, ajutorul militar oferit separatiştilor din estul Ucrainei, atacurile cibernetice asupra instituţiilor germane, lipsa dorinţei de cooperare la elucidarea cazului Skripal şi implicarea militară în războiul din Siria de partea lui Assad şi instituirea unei blocade în cadrul Consiliului de Securitate ONU - lista lungă a temelor controversate poate fi citită din punct de vedere german ca un registru cu păcate săvârşite de partea rusă. Şi simpla înşiruire a acestora arată cât de avansată este înstrăinarea politică între Berlin şi Moscova.
Ministrul de Externe german a abordat public toate aceste aspecte la Moscova. Cu toate acestea, el a reuşit să urnească anumite lucruri din loc. Astfel au fost iniţiate câteva proiecte germano-ruse, în domeniul cooperării universitare, a asistenţei oferite veteranilor de război şi a schimbului de informaţii în domeniul politicii de securitate. Toate acestea nu constituie un nou început dar pot fi privite ca o prudentă reapropiere. 
Această reapropiere ar fi fost probabil posibilă şi dacă Trump nu ar fi denunţat acordul atomic cu Iranul. Dar abia decizia unilaterală a Casei Albe a făcut ca aceşti paşi mărunţi să capete importanţă. 

Christian F. Trippe