Comentariu: Democratic, dar nedrept

De ce să fie simplu când poţi să complici totul? În locul votului prin corespondenţă, guvernul de la Ankara s-a apucat să organizeze secţii electorale în 116 oraşe din 56 de ţări. Pentru primul scrutin (10 august), turcii de pe teritoriul Germaniei au 4 zile la dispoziţie ca să voteze (între 31 iulie şi 3 august). În orice caz, secţii de vot sunt înfiinţate în numai 7 oraşe germane. Desigur, mai sunt şi urnele de vot mobile, amplasate la punctele de trecere a frontierei din Turcia.

De fapt, ce e în neregulă cu organizarea alegerilor? Sub aspect juridic, totul e corect, s-ar putea spune. Aparent totul e făcut ca la carte. Drăcuşorul se asunde în detalii. Calculele lui Erdogan sunt clare: funcţia de preşedinte i-ar consolida poziţia în stat, iar adversarii săi ar avea şi mai puţin spaţiu de manevră. Ar putea pune capăt acuzaţiilor de corupţie şi abuz în funcţie. Apoi ar mai fi politizarea islamului sau, dacă preferaţi, islamizarea politicii.

Mai ales în conştiinţa turcilor din diaspora, inclusiv a celor din Germania, factorul religie s-a consolidat. Îi ajută să treacă peste discriminările, percepute subiectiv - petrecute obiectiv, din viaţa de zi cu zi.

Dar alegătorii din diasporă nu vor juca rolul decisiv la prezidenţiale. Din totalul de 53 de milioane de turci cu drept de vot, 1,4 milioane sunt în Germania. O nimica toată. Oricum, nu se mai pune problema dacă Erdogan câştigă sau nu, ci cu câte procente a învins.

Câţi turci din Germania participă la alegeri în condiţiile în care secţiile de vot sunt atât de rare? La o privire mai atentă, alegerile în diaspora sunt o mascaradă. Erodgan a vrut numai să-şi lustruiască puţin imaginea.

Pe viitor o să se poată lăuda că, graţie lui, şi turcii din afara ţării iau parte la procesul democratic al ţării de origine. În orice caz, guvernelor anterioare ar trebui să le fie ruşine. În ultimii 40 de ani niciunul n-a reuşit să se ocupe de turcii din diasporă.