1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Decizie așteptată, cu urmări imprevizibile

9 mai 2018

Ieșirea SUA din acordul nuclear cu Iranul face lumea mai periculoasă, dezarmarea mai dificilă și devalorizează diplomația în beneficiul armatei. Europa trebuie să încerce acum să reducă pagubele, crede Matthias von Hein.

https://p.dw.com/p/2xOxZ
USA Iran Atomabkommen Trump
Imagine: Getty Images/AFP/S. Loeb

Nimeni nu mai credea într-o minune. Înainte ca Donald Trump să-și anunțe decizia, se specula doar cât de drastică va fi părăsirea de către America a acordului nuclear cu Iranul. Dacă se va mai păstra o portiță deschisă, dacă eforturile diplomatice europene vor avea vreun efect. Acum știm: SUA părăsesc definitiv tratatul denumit Joint Comprehensive Plan of Action, pe scurt: JCPOA. În plus, sancțiunile împotriva Teheranului anulate anterior prin acordul din 2015 reintră în vigoare. Dintre toate variantele posibile, Trump a ales-o pe cea mai periculoasă.

Lumea nu devine astfel un loc mai pașnic și mai sigur. Urmarea imediată: cotele acțiunilor firmelor producătoare de armament au crescut chiar în timp ce Trump făcea anunțul. O altă posibilă consecință: un succes la viitoarea întâlnire dintre Trump și liderul nord-coreean Kim Yong Un este mult mai dificil, după ce americanii au încălcat deja un acord.

Motivația lui Trump: acordul cu Iranul eșua să apere interesele de securitate ale SUA. Dar cum le apără ieșirea din acord? Doar Trump poate ști. Acordul JCPOA oprește Iranul din drumul său spre bomba atomică - și împiedică și o cursă a înarmării nucleare în regiune. Acestea sunt singurele sarcini ale tratatului și le îndeplinește în mod clar. Nici bine numit în funcția de secretar de stat, Mike Pompeo se și îndoiește că Teheranul și-ar respecta obligațiile care îi revin după semnarea documentului.

Trump, spune un diplomat francez, "nu are nicio problemă cu acordul nuclear, ci cu Republica Islamică Iran". De aceea, negocierile din ultimele patru luni dintre europeni și americani pentru salvarea acordului fuseseră de la bun început sortite eșecului - în ciuda tuturor concesiilor europene și a ofensivei diplomatice, care a inclus vizite la Washington ale lui Macron, Merkel și Johnson.

von Hein Matthias Kommentarbild App
Redactorul DW Matthias von Hein

Trump s-a înconjurat consecvent la Casa Albă cu responsabili critici la adresa Iranului. Nu este vorba doar de secretarul de Stat Pompeo, ci și de noul consilier de securitate națională John Bolton. Acesta scrisese încă în 2017: "Obiectivul declarat al Americii ar trebui să fie terminarea Revoluției Islamice din 1979 înainte de a 40-a ei aniversare". Noțiunea de "schimbare de regim" apare îngrijorător de mult în ceea ce privește Iranul. Îngrijorător pentru că Bolton a jucat un rol central și în 2003, înainte de declanșarea războiului din Irak. Se cunosc prea bine urmările dezastruoase pentru întreaga regiune ale acestui război care a încălcat dreptul internațional - un război declanșat pe baza unor minciuni.

În motivarea scoaterii SUA din acordul cu Iranul, Trump s-a referit la apariția de săptămâna trecută a premierului israelian Netanyahu. Dar a fost o apariție propagandistică, una în care materiale vechi și dubioase au fost reciclate și reîmpachetate, fără relevanță pentru starea actuală a programului nuclear iranian. Dacă ar fi să luăm în serios acea punere în scenă, atunci am lua-o doar ca argument în favoarea acordului nuclear, a felului în care acesta ține în frâu ambițiile atomice ale Iranului.

Decizia lui Trump pune la îndoială rezultatul celor 12 ani de muncă diplomatică intensă de care a fost nevoie pentru a ajunge la un acord cu Teheranul. Și asta fără a oferi o alternativă viabilă. Mult depinde acum de unitatea europenilor, de fermitatea și de voința lor de a menține acordul, alături de celelalte părți semnatare - Rusia și China. Ei trebuie să ofere acum Iranului destule motive pentru a continua să respecte prevederile tratatului, în ciuda retragerii SUA. Diviziunile transatlantice se vor intensifica prin decizia Casei Albe.

Previzibil, presiunea pusă pe Teheran va spori influența taberei conservatoare din Iran și o va scădea pe cea a moderaților. Crește astfel pericolul unei escaladări serioase a unuia din numeroasele conflicte din regiune, din țări ca Yemen, Siria, Liban și Irak.

Se amână astfel și posibilitatea desenării unei noi arhitecturi de securitate în Orientul Apropiat și Mijlociu, una care să respecte interesele tuturor părților implicate. Fără o astfel de nouă arhitectură de securitate, nu există însă cale spre o pace adevărată în regiune.

Matthias von Hein
Matthias von Hein Autor specializat în analize de context pe marginea crizelor, conflictelor și geostrategiei.