1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Comentariu: De ce nu sunt populiştii nişte politicieni buni

În Marea Britanie dau bir cu fugiţii, în Germania se autodistrug. În Europa populiştii se umplu de ridicol când este vorba să treacă la treabă, este de părere Kay-Alexander Scholz.

Marea Britanie a arătat că populiştii sunt nişte copii prost crescuţi care îşi iau cât mai multe jucării posibil, dau cu ele de pământ până le distrug şi-apoi privesc nevinovaţi în ochii mamelor lor sau se mută la următorul loc de joacă. Nigel Farage şi Boris Johnson au fost asemenea exemplare.

Iar Germania? Actuala dispută la vârful formaţiunii AfD (Alternativa pentru Germania), dintre Frauke Petry şi Jörg Meuthen, dezvăluie o altă faţetă. Mai toţi populiştii sunt egocentrici. Şi rareori sunt capabili să lucreze în echipă. Populiştii germani vor să aibă întotdeauna dreptate, să fie cei mai buni şi să aibă ultimul cuvânt.

Însă se poate şi să lupţi şi-n acelaşi timp să fii corect. Fiindcă, oricât de tentant ar părea, aici nu suntem în serialul "Culisele Puterii" (House of Cards) .

Capacitatea de a face compromisuri

Asemenea oameni să fie cei care vor lupta pentru viitorul sistemelor sociale sau chiar pentru coeziune în Europa? Politicieni lipsiţi de capacitatea de a face compromisuri? Oameni fără chef să-şi asume răspunderea unei decizii? Sau care nu-şi bat capul cu urmările pe termen lung ale hotărârilor luate?

Nu cu multă vreme în urmă, şi Angela Merkel a comis o asemenea greşeală când, în septembrie 2015, le-a deschis poarta Germaniei refugiaţilor sosiţi pe ruta balcanică fără a se consulta în prealabil cu ţările din estul Europei. Consecinţa a fost o nouă eră glaciară diplomatică.

Scholz Kay-Alexander Kommentarbild App

Kay-Alexander Scholz

Dar Merkel a învăţat din greşeli. După Brexit a purtat imediat convorbiri cu Varşovia culegând, astfel, din capitala Poloniei, zâmbetele care i-au lipsit atât de mult în ultimele luni.

De ce fel de politicieni avem nevoie pe viitor? De obicei pragmaticii puterii şi ai compromisului sunt isteţi, însă deseori nu prea răzbesc să-i câştige pe cei care vor să fie curtaţi emoţional. Şi-atunci trec de partea populiştilor sau a radicalilor - o demonstrează criza din UE şi ascensiunea multor formaţiuni "de profil".

Liderii puternici - un câştig?

Şi ce figuri promovează populiştii şi radicalii? Bineînţeles un şef puternic care ştie să dea ordine, oricât de demodat ar părea. Dar când deja există prea mulţi asemenea şefi scapă totul de sub control, nu numai egocentriştii care, în cel mai rău caz, duc lupte interne pentru putere - cum se petrece în prezent în AfD.

Ca atare, politicianul ideal ar trebui să fie un amalgam de calităţi. Să fie omul care ia seama constant la sondajele de opinie şi care îşi ghidează acţiunile după vrerea cetăţenilor pentru a fi, în cel mai bun mod posibil, populist. În acelaşi timp, el trebuie să impună o manieră de conducere fără alternativă şi, astfel, să se vândă ca lider. În interiorul propriului partid să fie o figură necontestată, un om de neînlocuit. De fapt, Germania pare să aibă în persoana cancelarei Angela Merkel liderul cel mai potrivit.