1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Comentariu: De acum, treaba a devenit serioasă, Martin Schulz!

Pentru fanii săi, are statut de star pop. O figură luminoasă care va conduce partidul direct la victoria electorală. Sabine Kinkartz se întreabă însă cât mai poate dura euforia din jurul candidatului social-democrat.

Ne-am obișnuit cu congresele de partid la care se alege conducerea formațiunii: nu lipsesc muzica triumfală, jocurile de lumini, bucuria, figurile vesele, aplauzele interminabile. Le știm deja pe toate. Dar, la congresul național al SPD desfășurat la Berlin, la care Martin Schulz a fost ales președinte al social-democraților și candidat la postul de cancelar, a fost cu toate acestea altfel. Euforia celor 2500 de delegați și oaspeți a fost reală, încântarea generală a fost evidentă. Schulz a devenit primul șef al SPD ales fără voturi contra. 100%.

Pe de o parte este frumos că politica mai poate să electrizeze oamenii în acest fel. Dar să fie vorba aici cu adevărat de politică? De conținuturi substanțiale? Sub acest aspect, Martin Schulz nu a făcut prea multe și va mai dura cel puțin trei luni până când acesta va prezenta un program electoral. Îi iunie ar trebui să fie gata. Până acum se cunoaște doar propunerea de introducere unui ajutor de șomaj care să constituie un impuls de recalificare și specializare. Cât de relevant este acesta însă într-o perioadă cu tot mai multe locuri de muncă disponibile? Dar nu despre această temă este vorba aici.

Mândrie şi pasiune

Pe moment nu este vorba de fapte, de programe, de eforturi la nivel politic. Este de fapt vorba de simboluri, de proiecții și așteptări de viitor. Martin Schulz apelează la emoțiile electoratului și o face deosebit de iscusit. S-a trezit într-un vid emoțional și reușește cu o aparentă ușurință să trezească din nou la viață toată pasiunea și toată mândria care au lipsit major în ultimii ani social-democraților germanii. Nu întâmplător s-a referit el oarecum critic la Agenda 2010, programul de reforme sociale și pe piața muncii conceput și impus de SPD în urmă cu mai bine de un deceniu și care divizează încă serios taberele în SPD. Ajutorul de șomaj cunoscut cu numele de Hartz IV și toate lucrurile asociate cu acesta sunt privite de mulți în partid drept o pată pe obrazul formațiunii. Ca o trădare a valorilor social-democrate fundamentale.

Iar dacă Martin Schulz vrea să schimbe ceva în acest domeniu, indiferent ce, este ca un balsam pentru suflarea social-democrată. Este o fărâmă de speranță că liderii SPD vor reveni la tema "echitate" socială, a cărei importanță va crește ca odinioară. La statutul deținut de SPD sub Willy Brandt, o personalitate des evocată în aceste zile. Evoluțiile din ultimele săptămâni alimentează aceste sentimente. Nu au revenit deja la matcă mii de susținători ai SPD? Nu a crescut masiv partidul în sondaje? Nu există brusc prin Martin Schulz o alternativă la Angela Merkel?

Elementul de noutate

O alternativă care se hrănește din faptul că Martin Schulz ar reprezenta "noul". Cât de paradoxal sună. Pentru social-democrații germani, fostul președinte al Parlamentului European a căzut practic din cer. Europarlamentarii sunt de regulă ca de pe altă planetă. Apar din când în când în politica germană, dar mai mult în vizită. Și din punct de vedere politic, Bruxellesul este departe.

În acest fel, Martin Schulz este o figură nouă în politica germană internă. Pe de altă parte, el nu face greșeala pe care ar putea-o comite un începător adevărat. El este un profesionist în ale politicii, știe cum trebuie să se prezinte în fața publicului, ce poate și ce trebuie să spună. Stăpânește foarte bine comunicarea non-verbală, gestica și mimica, știe pe ce butoane să apese și de ce manete să tragă. A avut apariții de mare succes în mici sate și orașe. Se întreține cu oamenii și le dă senzația că îi ascultă cu adevărat. Reușește să pară de-al locului. Nu ca un politician care coboară pentru câteva ore printre mase din înălțimile Berlinului și care se simte ca un corp străin în afara cartierului guvernamental din capitala federală.

Rămâne pe val până în septembrie?

Marea întrebare este cât de mult va putea Martin Schulz să alimenteze această încântare generală, să folosească în beneficiul său întreaga euforie? O stare care îi conferă și un fel de imunitate în fața eventualelor reproșuri și critici. A tratat el preferențial anumiți angajați în perioada în care a fost președinte al PE? Neimportant. Banal față de ceea ce realizează el în prezent. Așa să fie? Încă nu este prea interesant, se poate spune. Dar începând de acum, lucrurile devin serioase pentru Martin Schulz. Este acum președinte al SPD și candidat la cancelaria federală. Este numărul unu, cel care trasează direcția și obiectivele. Cel care poartă responsabilitatea și care, la final, va fi răspunzător pentru rezultat.

Schulz are avantajul că nu a fost niciodată membru al guvernului și că nu i se poate reproșa nimic din colaborarea cu marii rivali conservatori. El poate ataca guvernul și se poate profila ca opozant al creștin-democraților. Se bucură de o libertate politică pe care alții nu o au. Un avantaj cu adevărat uriaș, pe care acum trebuie să-l folosească consecvent. Drumul pe care l-a propus pare să fie cel corect. Dorul de o lume justă, de căldură și încredere, este mai mare ca oricând. Tema este una cu greutate. Dacă Martin Schulz nu va comite greșeli mari în următoarele șase luni, atunci are șanse bune ca pe 24 septembrie 2017, ziua alegerilor generale, să ajungă în primul rând al politicii germane.

Autoare: Sabine Kinkartz

Vă mai recomandăm