Cuceririle teritoriale ale lui Assad

Este de netrecut cu vederea: Statul Islamic este în retragere în Siria și Irak. Orașul antic Palmyra a fost recucerit de trupele președintelui sirian Assad. O victorie de importanță simbolică, dar și strategică: Assad se va axa acum pe ofensiva asupra bastionului ISIS, orașul Raqqa. În acest timp, armata irakiană se pregătește la rândul ei să ia cu asalt orașul Mosul. Dacă aceste acțiuni vor reuși, se întrevede victoria finală asupra "Statului Islamic", care va rămâne astfel fără teritorii. Rămâne însă riscul de atentate teroriste în Europa. Eventual ar putea chiar crește acest risc, după ce ISIS se va vedea pus sub o presiune imensă în regiunea sa de baștină și poate recurge la atacuri disperate oriunde reuşeşte. ISIS se află în retragere militară iar recrutarea de noi adepți este tot mai dificilă.

Redistribuirea forțelor strategice

Prăbușirea foarte probabilă a Statului Islamic, sfârșitul barbariilor comise de luptătorii acestuia în numele Islamului reprezintă o ușurare pentru populațiile greu încercate din Siria și Irak. Victoria lui Assad la Palmyra - cu sprijin rusesc - înseamnă și reorientarea forțelor strategice în zonă. În primul rând, Assad redevine fără dubii un factor de putere. E adevărat că doar prin bunăvoința Moscovei, care se poate oricând răzgândi. Oricum, cine vrea pace în zonă și încheierea războiului, nu are cum să-l ocolească pe Assad. O evoluție amară pentru opoziția democrată siriană din exil. Omul responsabil pentru cinci ani de război civil, soldat cu peste un sfert de milion de victime, responsabil de tortură și de dezrădăcinarea a sute de mii de persoane - acest om este din nou un actor major în politica Orientului Mijlociu.

Iar la masa de negocieri, importanța Rusiei a crescut enorm. Implicarea rușilor a facilitat victoria împotriva ISIS. Moscova nu va renunța la acest succes, prin care a redevenit un factor major de influență în regiune, în ciuda crizei economice cu care se confruntă. Rusia și-a consolidat poziția în Orientul Mijlociu, simultan cu retragerea americană decisă de administrația Obama, care nu mai pare interesată să se implice prea tare acolo. O eroare gravă probabil, mai ales după războiul din Irak, dar cumva de înțeles.

Iar europenii, preocupați în primul rând de criza refugiaților? Ei sunt prezenți la negocierile privind viitorul Siriei și sunt gata să se implice economic în refacerea țării. Dar rolul lor este unul redus, participă la discuții și semnează acordul final. Influența europenilor în regiunea învecinată lor este aproape minimă. Până și Parisul și Londra, de regulă foarte active în strategia lor privind Orientul Mijlociu, sunt acum doar actori secundari. Chiar dacă Franța este implicată militar în zonă, după atentatele de la Paris din noiembrie 2015. Ceea ce nu se transpune însă și în influență politică.

Război nedeclarat între șiiți și suniți

Strategic, Assad este acum principalul câștigător în lupta cu ISIS. Rușii sunt din nou influenți. Americanii privesc de la distanță, în ciuda eforturilor neobositului secretar de stat John Kerry și în contextul campaniei electorale prezidențiale. Europenii participă la discuții, dar nu și la luarea deciziilor. ISIS se află pe marginea prăpastiei. Teroarea islamistă va continua din păcate. În Pakistan, Nigeria sau Europa. Teroarea rămâne o provocare socială majoră pentru lumea islamică. Iar Iranul pare să lupte cu succes pentru dominația regională, alături de alte țări șiite. Perdantul pare deocamdată Arabia Saudită, cu resurse secate de războiul din Yemen. Cu alte cuvinte: războiul nedeclarat dintre șiiți și suniți continuă.