Ce e de făcut după alegerile americane

Disputele fac parte din democrația americană la fel cum drapelul american este un simbol al patriotismului acestui popor. În istoria alegerilor prezidențiale americane, contracandidații s-au înfruntat mereu fără menajamente, ei au căutat să ajungă la Casa Albă atât cu mijloace corecte, cât și, uneori, cu unele incorecte. Dar întotdeauna după anunțarea rezultatelor, cel înfrânt îl felicita pe câștigător și avea loc o reconciliere. Din democrați și republicani, oamenii redeveneau americani.

Un astfel de moment foarte important pentru întreg demersul democratic nu va exista de data aceasta - indiferent cine va fi următorul ocupant al Casei Albe. Campania electorală a fost mult prea murdară, atacurile reciproce mult prea intense, personale și jignitoare. Aici nu s-au confruntat adversari politici, ci gladiatori politici, care s-au comportat ca și cum s-ar confrunta cu un dușman de moarte; nu a fost cazul de concurenți care se respectă reciproc, ci de rivali care nu văd decât părțile cele mai proaste ale celuilalt.

Mai întâi amuzați, apoi doar dezgustați

Să admitem că mulți americani au considerat începutul campaniei electorale drept un mijloc de divertisment. Dar spectacolul s-a prelungit prea mult pentru a mai fi amuzant. Cine merge la vot, nu se decide adesea pentru cel mai bun candidat, ci are de ales ceea ce consideră că este "răul mai mic". 

Felul în care a decurs lupta pentru putere în această campanie a dăunat democrației americane. Onoarea celei mai înalte funcții în stat a avut de suferit. Încrederea americanilor în instituții majore ca parlamentul, guvernul sau FBI poate foarte bine să scadă în continuare. Ceea ce va face guvernarea și mai dificilă pe viitor. Lucrurile nu arată prea bine.

Spre deosebire de concepțiile ideologilor din Tea Party, compromisul nu este deloc un lucru rău. Un compromis este doar o jumătate de succes, dar tot succes se cheamă. Toate democrațiile trăiesc din această artă a compromisului. Alegătorii americani nu așteaptă minuni de la reprezentanții lor la Washington, doar să-și facă treaba, măcar din când în când: să guverneze, să pună pe primul plan interesele oamenilor, să poată să ia decizii comune. Elitele politice de la Washington ignoră deja de prea mulți ani toate acestea. Au fost prea preocupate de propriile jocuri de putere. Tocmai acest context a fost exploatat de outsiderul Donald Trump, care a coborât discursul politic la un nivel greu de imaginat.

Consecința a fost tendința de izolare a tuturor celor de altă părere. Societatea americană este mai divizată ca niciodată. Dacă nici măcar Barack Obama însuși nu a putut îndrepta aceste neajunsuri în cei opt ani de mandat, cum putem aștepta așa ceva de la Trump sau Clinton? 

Nu doar Trump, ci și Clinton a insultat alegători

Este o neglijență faptul că Donald Trump vorbește în avans de posibile alegeri falsificate și amenință că nu va recunoaște rezultatul final decât dacă îi este favorabil. Și este trist să auzi vituperările lui Hillary Clinton la adresa celor care îl sprijină pe contracandidatul ei, indiferent din ce motiv. Ar trebui mai degrabă ca ea să se întrebe de ce minerii din Kentucky sau mecanicii auto din Ohio îl sprijină pe Trump? Ce a făcut atât de greșit establishment-ul din Washington, de care aparține și familia Clinton, încât să se ajungă până aici?

Dar înainte de alegeri nu a fost timp de autocritică. Până în ultima secundă, ambele tabere se concentrează pe mobilizarea propriilor susținători. Dacă este să dăm crezare sondajelor, avansul doamnei Clinton este unul foarte mic. O surpriză nu este deci exclusă.

După ce tonurile ridicate ale campaniei se vor fi calmat iar fumul bătăliei electorale se va fi ridicat, în America începe o nouă zi. Elitele politice ale țării trebuie să se folosească de ea pentru reconsiderare: poate pentru a-și aminti că puterea nu este un scop în sine. Ea trebuie să servească binelui general, să fie utilizată în interesul adevăratului suveran, poporul.