Gata cu cocoloşirea lui Tsipras

Pentru premierul grec responsabilitatea guvernamentală a început să îşi arate colţii. Timp de cinci luni, şeful guvernului grec a făcut trimitere la democraţie şi demnitate şi a încercat să impresioneze zona euro cu diverse concepte. A dat greş. La finele săptămânii trecute, Tsipras a fost nevoit să facă mai multe concesii în faţa creditorilor pentru a putea evita un dezastru.

Mai mult, miercuri seară, acelaşi premier grec a fost nevoit să vadă că o mare parte a partidului său, 39 de miniştri şi parlamentari, nu îl urmează pe drumul pragmatismului. O aripă importantă a partidului de guvernământ rămâne fidelă populismului retrograd.

Primele planuri de reforme şi austeritate ale instituţiilor internaţionale au trecut prin parlament doar cu ajutorul opoziţiei, aşadar cu susţinerea "troicii interne" - după cum i-au catalogat parlamentarii turbaţi ai Syriza pe conservatorii de la Nea Dimokratia, pe social-democraţi (Pasok) şi pe liberalii de stânga (Potami). Prin urmare, Tsipras depinde de aceşti "duşmani interni" pentru a trece prin parlament noul acord stabilit cu instituţiile creditoare.

Cine să facă reformele?

La prima vedere, s-ar putea spune că există un larg consens naţional în ceea ce priveşte rămânerea Greciei în zona euro şi reformarea ţării. Acest consens este însă mai degrabă un teren minat, deosebit de periculos. Partidele de opoziţie oferă momentan o mână de ajutor pentru a salva ţara, dar observă cu nedisimulată îngâmfare că este nevoie de ele pentru ca primul "memorandum de stânga" să fie aprobat în parlament.

Opoziţia nu doreşte însă să facă parte din niciun fel de coaliţie guvernamentală cu Syriza. De cealaltă parte, după cutremurul politic de miercuri, partidul lui Tsipras pare a se fi împărţit definitiv între ideologi şi realişti.

Aşteptata remaniere guvernamentală, respectiv debarasarea de susţinătorii drahmei nu ar linişti apele decât pentru scurtă vreme. Este aproape sigur că al treilea pachet financiar pentru Grecia va intra în vigoare. Într-o primă fază, ţara va fi salvată de la colaps. Însă cine va pune în aplicare măsurile de austeritate şi reformele convenite cu creditorii? Acea jumătate din Syriza care deplânge trădarea forţată a fanteziilor de stânga? Vulpile mai bătrâne din partid, care oricum nu s-au grăbit să implementeze măsurile stabilite cu ocazia primelor două programe de ajutorare a Greciei?

Săvârşirea reformelor reclamă consens, iar acesta pur şi simplu nu există. De cinci ani observăm cât de incapabil este sistemul politic grecesc să facă faţă unei crize naţionale. Insişti, apoi, în funcţie de situaţie, reciclezi - asta spune un binecunoscut concept străvechi. Tsipras va insista şi el la început, apoi va organiza alegeri anticipate. Să sperăm că nu abia la toamnă.