1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Cine seamănă ură, culege tot ură

Partidul guvernamental AKP a câștigat clar alegerile parlamentare din Turcia, parțial și prin mijloace rușinoase. Totuși, există motive de speranță, a constatat Daniel Heinrich la Istanbul.

Imediat după numărarea voturilor, s-a putut deja remarca problema cu care se confruntă cultura politică a Turciei. Susținătorii AKP s-au deplasat cu automobilele în fața sediului unei televiziuni care sprijină opoziția și au agitat ultra gălăgioși și plini de exaltare steagurile propriului partid. Au blocat circulația în zonă și aproape că au intrat pe trotuare cu mașinile peste trecătorii nevinovați. Așa au crezut de cuviință să sărbătorească victoria electorală. Apoi au trecut la injurii, cerându-le opozanților AKP să părăsească Turcia. Nu a mai lipsit mult până la luarea cu asalt a televiziunii amintite.

A fost o manifestare greșită, rușinoasă, deloc singurul incident de acest tip în noaptea victoriei AKP. Unii susținători ai AKP s-au comportat în așa fel de parcă ar fi triumfat asupra unor dușmani. Nu au înțeles se pare că, într-o societate democratică și pluralistă, câștigătorii unui scrutin nu au voie să se comporte fără respect cu cei care au pierdut alegerile, nici să-i facă să se teamă pentru siguranța lor fizică și, mai rău, pentru viețile lor.

Clivaj social

Adevărul este că aceste tendințe existau în societatea turcă și înainte de Erdogan și de AKP. De asemenea, și partidele de opoziție favorizează promovarea unor personalități puternice, cu opinii polarizante. Dar AKP și președintele Erdogan au dus acest sistem pe cele mai înalte culmi. Au accentuat masiv în ultimii ani divizarea societății turce, amplificând ura dintre taberele politice adverse.

Daniel Heinrich

Daniel Heinrich

Ar trebui ca oamenilor din Turcia, atât de ospitalieri cu străinii, să li se atragă atenția cât de urât se poartă unii cu alții. S-a ajuns atât de departe încât, pe stadion, nu mai poate fi ținut în liniște, fără coruri de fluierături, un minut de reculegere în memoria victimelor atentatului de la Ankara. Fluierături împotriva unor compatrioți uciși! Și cât de mult a contribuit Puterea la semănarea acestei uri, dacă s-a ajuns acolo încât o tânără turcă să minimalizeze pe Twitter moartea copilașului unui refugiat, cu cuvintele "a fost doar un copil de kurzi".

Speranța vine tot de sus

Într-o țară în care conducerea patriarhală poate îndrepta atât de mulți oameni pe calea urii, tot aceeași conducere poate să schimbe direcția și să-i orienteze spre consens. Și ne rămâne să sperăm după aceste alegeri că președintele Erdogan și aliații lui vor înceta după această victorie să divizeze țara, vor apela la liniște. Și să ajungă la concluzia că, pentru binele țării, este mai util să obțină rezultate prin dialogul cu rivalii politici, chiar dacă ar face-o din motive pur egoiste. Pentru că agitatorii la nivel înalt din Turcia trebuie să știe de asemenea că aceia care seamănă ură, culeg în final tot ură.