Cinci ani de la alegerea Papei Francisc - un început

Papa de la "marginea pământului". Chiar Papa Francisc s-a descris astfel. Cardinalii reuniţi în conclav l-au căutat pe noul Episcop al Romei "aproape la cealaltă margine a lumii", a spus el în seara zilei de 13 martie 2013, cu ocazia primei sale apariţii oficiale.

Da, de la Buenos Aires la Roma... puţini cardinali au avut un drum mai lung de parcurs pentru a participa la alegere decât arhiepiscopul argentinian Jorge Mario Bergoglio. Şi rămâne emblematic. Biserica Catolică şi-a luat astfel bun rămas de la centralismul european vechi de secole.

Francisc, un om aparte

Cine a venit de la capătul lumii priveşte altfel centrala şi centralismul. Cu scepticism, cu spirit critic, cu degajare, chiar cu autoironie dacă tot e silit să trăiască în centrală. Iar Papei, care a ajuns între timp la vârsta de 81 de ani, îi sunt apropiate alte margini ale lumii. Astfel, el numeşte cardinali din regiuni de criză sau din insule aflate în Pacific, caută demonstrativ contactul cu oameni de la margine. În 2019 va organiza un Sinod consacrat Amazoniei, fiindcă mesajul bisericii nu mai răzbate până la oamenii de acolo.

După alegerea actualului Papă, oamenii au fost câteva luni entuziasmaţi de particularităţile sale, în comparaţie cu toţi predecesorii săi din perioada modernă. Iată, chiar şi Papa este doar un simplu om, spuneau ei. Apoi, aceste particularităţi au început să fie interpretate drept folclor, ba chiar drept dovadă de narcisism. Dar aceste afirmaţii, binevoitoare (sau răutăcioase) sunt superficiale. Preocuparea centrală a Papei Francisc este "milostenia" lui Iisus Hristos, pe care vrea s-o recupereze din sfera declarativă a bisericii şi s-o retrezească la viaţă. Şi reuşeşte de-a dreptul ca un profet să-i mângăie pe oamenii aflaţi la periferie, aflaţi la capătul puterilor. Bătrâni, invalizi, refugiaţi, oameni disperaţi. Cine urmăreşte astfel de scene de aproape rămâne fără grai.

Indiferent câţi ani va mai rămâne Papa Francisc în fruntea Bosericii Catolice, el o va lăsa în urmă însufleţită şi profund impresionată. Dacă vrea să fie "salvare" pentru oameni şi nu doar o mică adunare de oameni drepţi, biserica trebuie să se schimbe. Atunci omul de la marginea pământului îi este imbold pentru un nou început. Nu va exista cale de întoarcere. În comparaţie cu Francisc, faptul că un cardinal responsabil pentru Sacramente şi Liturghie vrea o întoarcere la practici euharistice trecute pare satiră. Papa este interesat de lucrurile esenţiale şi nu de simple formalisme.

Avertismente clare

Trebuie spus clar în context că Francisc nu este un reformator care vrea să scape de lucruri valoroase. Nu este nici conservator nici liberal, nici de dreapta nici de stânga. Dincolo de orice vrea să se afle în centrul credinţei. Şi nu are nimic împotrivă dacă acolo se află umăr lângă umăr cu un evreu ortodox, cu o înaltă prelată luterană sau cu un musulman. 

Pentru politicienii din întreaga lume, acest Francisc rămâne omul care le adresează avertismente drastice. Discursurile sale politice sunt adesea încurajări, dar ele sunt şi întunecate şi drastice. Apariţiile sale în Parlamentul European şi Consiliul Europei, în faţa Congresului American sau a Adunării Generale ONU au fost clipe astrale ale unor intense dispute politice. De mai multe ori Francisc a declarat că în lume tocmai are loc "un soi de al Treilea Război Mondial".

Mai explicit nici nu pot fi criticate conflictele sociale şi suferinţele pe care le îndură milioane de oameni aflaţi în regiunile de conflict. Şi aici, Papa este îmboldit de milostenie. Şi fiindcă Papa are în felul său o statură spirituală înaltă el rămâne mereu şi un politician. De la marginea pământului el a adus acest mesaj în centru.

Christoph Strack