1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: China vrea să fie o forţă în lume

Guvernul de la Beijing a majorat din nou semnificativ bugetul Apărării. Măsura se potriveşte de minune cu încrederea în forţele proprii, pe care ţara a redobândit-o în anii din urmă.

China nu este o super-putere militară. Guvernul de la Beijing se bazează pe economie pentru a fi luat în seamă la nivel internaţional. Toţi se uită cu invidie la motorul economic chinez. Dar China nu se amestecă în conflictele militare existente azi în lume. Cel puţin, nu se implică militar. Efortul de modernizare a economiei are prioritate absolută. Dar numai pe moment. În viitor, situaţia se va schimba. Un indiciu este majorarea continuă, de la an la an, a bugetului acordat armatei. Deja vecinii Chinei încep să-şi facă griji. Guvernul chinez spune, ce-i drept, că SUA cheltuie mult mai mult pe înarmare. Dar acea ţară este ultima super-putere rămasă în joc.

China se simte încă în inferioritate din punct de vedere militar. Deşi armata pe timp de pace este compusă din 2,1 milioane de soldaţi, ceea ce o clasează pe primul loc în lume, aviaţia este cea mai puternică din Asia şi China dispune de rachete atomice intercontinentale, care pot lovi şi ţinte din SUA. Dar guvernul de la Beijing nu este interesat numai de apărarea teritoriului naţional, ci de impunerea ofensivă a intereselor proprii. De aceea, guvernul chinez va investi cu precădere în arme ofensive, în aşa fel încât să fie capabil să câştige în timp scurt conflicte regionale. Între aceste arme se află portavioanele. Până acum, China deţine unul singur, modificat, cumpărat de la ucraineni.

S-ar putea spune că este dreptul chinezilor de a dori să devină şi o mare putere militară după ce au reuşit să devină o mare putere ecnomică. Şi alte mari puteri şi-au impus interesele cu forţa armelor. Şi americanii, şi ruşii.

Alexander Freund DW-RADIO/DW-WORLD.DE Leitung Hintergrund NEU

Alexander Freund

Periculos este însă că întreaga Asie se află în prezent într-o cursă a înarmării. Alarmaţi sunt de aceea toţi. Miza este nu doar comerţul mondial globalizat şi rutele maritime din Asia. Este vorba de o neîncredere tot mai pronunţată care se răspândeşte între ţările asiatice şi de tentaţia tot mai pronunţată spre o rezolvare militară şi nu diplomatică a conflictelor. Aceasta s-ar putea finaliza cu o catastrofă, ale cărei unde de şoc se vor resimţi în toată lumea. De înarmat se înarmează, în afara Chinei, India, Japonia, Filipinele, Indonezia, Vietnam. Adică aproape toate statele regiunii.

Potenţial de conflict există în Asia din belşug. Mai ales controversele legate de controlul unor insule nelocuite sunt mai primejdioase. Fiindcă miza sunt zăcămintele de hidrocarburi şi apele de pescuit. Dar mai ales este vorba de sfere de influenţă.

China va ocupa o poziţie nouă din perspectiva politicii de securitate. O nouă lege antiteroristă va permite Chinei să intervină militar şi în străinătate, dacă sunt ameninţaţi concetăţeni sau interese naţionale. Japonia intenţionează de altfel să se doteze cu o lege similară. Şi acolo, guvernul naţionalist şi conservator apreciază că legea fundamentală pacifistă a ţării este învechită, ca urmare a noilor ameninţări apărute în regiune.

Majorarea bugetului apărării în China nu înseamnă însă că ţara se pregăteşte pentru un război. Încă este timp pentru corectarea unor erori ale trecutului. În marea majoritate a ţărilor asiatice, dezvoltarea economică este pusă mai presus de controversele teritoriale. Comerţul împiedică escaladările şi întăreşte cooperarea bazată pe încredere reciprocă. Toţi vor să facă afaceri profitabile. Iar economia prosperă produce bogăţie. Dacă profită cât mai mulţi de dezvoltarea economică, naţionaliştii nu au nicăieri şanse. Nici la Beijing, nici la Tokio sau Washington. Este nevoie de moderaţie, fiindcă provocările pot scăpa rapid de sub control.