Comentariu: Cele două scene ale coaliţiei de la Berlin

Sună ca înainte, în vremurile binecuvântate, când politica germană era preocupată de problemele care frământau populaţia dintre Alpi şi Marea Nordului. Coaliţia de la Berlin (CDU/CSU şi SPD), condusă de Angela Merkel, intenţionează să analizeze în toamna aceasta teme ca reforma fiscală privind succesiunea, pensii mai mari şi mai flexibile, egalitatea salarială între femei şi bărbaţi. Sau cel puţin să îmbunătăţească calea către prosperitatea populaţiei. Coaliţia a reuşit deja câte ceva, cum ar fi salariul minim pe economie.

Dar la ce ajută toate acestea, dacă cele trei figuri marcante ale coaliţiei - cancelara, şeful social-democraţilor şi liderul creştin-socialilor - lasă mereu impresia că nu găsesc calea de mijloc în privinţa unui subiect arzător ca politica în domeniul migraţiei? În cadrul unei recente reuniuni a coaliţiei, tema "refugiaţi" nici măcar n-a fost abordată. A fost bine pentru liniştea alianţei. Şi, totuşi, n-a fost bine. Fiindcă electoratul vrea să ştie ce se întâmplă de-acum încolo.

CSU, de facto în opoziţie

Cert este că, în urmă cu un an, Angela Merkel a rostit celebra frază "Vom reuşi!". Iar de-atunci încoace, Uniunea Creştin-Socială (CSU) cu Horst Seehofer în frunte a părăsit, practic, coaliţia. Desigur, există şi alţi miniştri ai CSU la Berlin. Însă formaţiunea s-a transformat deja în opoziţie. În legea referitoare la acordarea azilului au fost operate două modificări, politica privind explulzările a fost înăsprită, iar coaliţia de la Berlin profită de decizia altor ţări de a bloca accesul refugiaţilor în Europa.

Iar cancelara Angela Merkel s-a gândit la un târg cu Turcia. Aşadar coaliţia a acţionat, dar acum nu mai este vorba despre fapte. Acum marea coaliţie joacă pe două scene: în cabinetul din care se guvernează şi în dezbaterea publică. Susţinătorii cancelarei spun că Merkel n-ar trebui să cedeze.

Mulţi dintre aceştia nu sunt nici membri, nici alegători ai Uniunii Creştin-Democrate (CDU), ci social-democraţi sau ecologişti şi mii de voluntari angajaţi în misiuni destinate refugiaţilor. "Vom reuşi!" - un crez a cărui valabilitate ar trebui menţinută.

Adversarii cancelarei Merkel ar vrea ca ea să admită că s-a înşelat. Mulţi dintre aceştia provin tocmai din rândurile CDU. CSU pledează pentru stabilirea unei limite superioare a numărului de migranţi acceptaţi. Şi, privind dezbaterile televizate la care sunt invitate cele două tabere, nici nu ţi-ar trece prin minte că, de fapt, acestea guvernează împreună. Iar landul Bavaria îşi apără, în primul rând, propriile interese.

Toţi sunt nervoşi, nu din cauză că nu s-a făcut nimic sau că s-a făcut prea puţin, ci fiindcă politica uşilor deschise în domeniul migraţiei a trezit din somn un mic drăcuşor. Xenofobie şi resentimente au existat dintotdeauna, însă acum există şi cineva pe care să arunci vina. Şi-atunci, cei din marea coaliţie îşi pot reproşa unul altuia: "Din cauza ta!"

Discuţii, fleacuri

Horst Seehofer (CSU) se gândeşte dacă nu cumva creştin-socialii ar avea nevoie de propriul candidat la funcţia de cancelar, dacă n-ar putea participa şi el la congresul CDU sau doamna Merkel la congresul CSU. Se pare că, deocamdată, nu prea merge. Şeful social-democraţilor, Sigmar Gabriel (SPD), este nemulţumit de faptul că Angela Merkel a spus "Vom reuşi!", dar n-a spus şi cum. În fine, şi SPD s-a aflat la guvernare în tot acest timp... Iar cancelara Merkel nu mai zice nimic. Or, tăcerea n-a caracterizat-o niciodată.

Cum ar fi ca taberele să evalueze împreună ce au realizat în privinţa migraţiei în ultimul an? Ce a fost bine, ce s-a exagerat, ce nu? Ceea ce le uneşte este, în primul rând, politica diferită de campaniile agresive ale formaţiunii Alternativa pentru Germania (AfD) privind străinii.

Dacă ar face-o, cel puţin unii dintre membrii coaliţiei şi-ar recăpăta sentimentul că, la Berlin, guvernează împreună. În ciuda tuturor divergenţelor de opinie. Dar pesemne că n-o vor face. Oricum, cel puţin teoretic, n-ar fi deloc o idee rea.